Aproape cu un an în urmă, odată cu adâncirea crizei, liderii europeni s-au angajat cu mult curaj într-o uniune pentru a rupe legătura periculoasă dintre guvernele îndatorate şi sistemele bancare aflate în dificultate, scrie financiarul.ro cu referire la The Economist.

Aproape toţi cei implicaţi sunt de acord că o uniune bancară ar trebui să aibă 3 direcţii.

Prima este să aibă un singur supraveghetor care să scrie normele comune şi să le pună în aplicare în mod uniform. Următoarea este reprezentată de ideea unei puteri care „să rezolve” băncile căzute; o astfel de intervenţie necesită însă bani (sau cel puţin o promisiune de plată) pentru a curăţa mizeria lăsată de către creditori şi a pulsa capital către cei care pot din nou să ajungă pe picioarele lor. A treia direcţie este o garanţie euro credibilă la depozite care să asigure că euro este la fel de sigur într-o bancă italiană sau spaniolă aşa cum este într-una germană sau olandeză.

Practic, Uniunea Bancară implică 3 etape: abilitarea Băncii Centrale Europene (BCE) cu puterea de a monitoriza toate cele 6.000 de bănci din zona euro şi alte bănci din UE care sunt dispuse să accepte supervizarea, înfiinţarea unui fond pentru închiderea sau reabilitarea băncilor cu probleme şi stabilirea unei scheme comune europene pentru protecţia depozitelor.

Pe lângă monitorizare, competenţele BCE vor viza şi penalizarea sau desfiinţarea anumitor bănci din Uniune. Instituţia ar avea, de asemenea, sarcina de o monitoriza îndeaproape lichiditatea băncilor şi de a le cere să menţină o rată mai ridicată de capitalizare pentru a se proteja de eventualele pierderi.

Judecat împotriva acestor trei cerinţe, noul plan al Europei este unul avar. Conturile sale au apărut într-un document comun lansat pe 30 mai de către Franţa şi Germania. Fondul de salvare al Europei, şi anume Mecanismul European de Stabilitate (MES), este ca o ultimă soluţie pentru a recapitaliza creditorii după ce ţările aflate în dificultate au falimentat deja şi stau pe spatele băncilor.

Motivele acestui progres meschin sunt pe de-o parte politice, pe alta juridice. Ţările creditoare, cum ar fi Germania, sunt reticente în a plăti greşelile altora, mai ales că Germania nu poate forţa propriile bănci de economii să se alăture schemei naţionale de asigurare a depozitelor bancare.

Provocările legale sunt enorme. Fiecare ţară din zona euro are propriul cod de falimentare. Ar fi nevoie de o schimbare în tratatele Uniunii Europe pentru a da autoritate unei noi instituţii pentru a confisca activele bancare.

Apropierea alegerilor din septembrie din Germania se vede din plin în discursul politicienilor: cancelarul Angela Merkel s-a declarat recent împotriva creşterii centralizării puterii la Bruxelles, ceea ce sugerează dezicerea de planurile de federalizare a Uniunii, cu componentele sale de uniune fiscală şi bancară.

Explicaţia este simplă: toate acestea se bazează pe conceptul de „solidaritate, care a ajuns să însemne tot mai mult mobilizarea banilor germani pentru susţinerea ţărilor mai slabe, sub controlul Bruxelles-ului şi fără ca aceste ţări să accepte reformele dorite de Germania în măsura ori cu viteza la care oficialii guvernamentali nemţi sau cei ai Bundesbank o cer.

Cardurile bancare s-au transformat de la un mijloc de lux de plată la unul din cele mai populare și utile obiecte care ușurează viața fiecărui dintre noi. Deși aceasta bucată de plastic nu pare la prima vedere sigură, acestea reprezintă una din cele mai sigure mijloace prin care puteți efectua plăți și tranzacții bancare.

La moment cea mai mare rată de utilizare a cardurilor bancare este în SUA, unde au fost emise 609.8 milioane de carduri bancare. Pe plan mondial au fost emise circa 8.000.000.000 de carduri bancare. Dacă unim toate cardurile bancare, acestea vor acoperi o suprafață de 37 km pătrați sau de 84 de ori suprafața totală a Vaticanului! În medie cardurile bancare sunt responsabile pentru circa 2.5 trilioane de tranzacții în cele 24 milioane de locații în peste 200 de țări ale lumii.

Prima idee generală de card a apărut la începutul secolului XX, când corporațiile petroliere și magazinele comerciale au emis propriile carduri pentru dezvoltarea serviciului clienți și drept un mjloc de a îmbunătăți loialitatea clienților. Cardurile puteau fi folosite doar la întreprinderile emitente al cardului, de aceea popularitatea acestora nu era recunoscută pe scară globală.

În anul 1949 Diners Club și American Express au lansat primul card bancar modern creat din plastic. Acest card a fost creat exclusiv pentru plățile în 27 de restaurante renumite din orașul New York. Până în anul 1951 circa 20.000 de norocoși erau deținători ale acelor carduri bancare.

Deși în anul 1952 cardul Diner’s Club era acceptat în 400 de restaurante, 30 de hotele, 200 de companii de închirierea a mașinilor și la 4 florării, creatorul cardului McNamara considera că cardurile bancare au devenit inutile și a vândut partea sa din companie. Acesta a primit 200.000 de dolari ceea ce este echivalentul a 1.6 milioane de dolari în ziua de azi.

Prima utilizarea a cardurilor cu bandă magnetică se datează la începutul anilor 60’ atunci când Autoritatea de Tranzit de la Londra a instalat banda magnetică pentru a putea introduce informațiile cu privire la contul deținătorului. Odată cu introducerea benzii magnetice cardurile bancare au început să devină din ce în ce mai populare datorită securității sporite ale economiilor clienților, comodității și mai târziu datorită posibilității de a folosi cardul bancar la terminalele și bancometele băncilor comerciale.

Până în anul 1966 clienții se puteau folosi doar de propriile economii de pe contul curent al acestuia, iar din conceptul de a face profit băncile comerciale au creat primele carduri de credit. Ideea genială de a percepe dobânda pentru banii folosiți de către clienți a fost bazată pe afacerea de percepere a taxelor.

Odată ce cardurile bancare puteau aduce profit, în anul 1966 Bank of America a înființat corporația BankAmerica Service pe care mai târziu a creat drept franciză brandul BankAmericard. Acel brand în ziua de azi este recunoscut drept Visa. În același an un grup de bănci emitente au creat asociația InterBank Card pentru crearea unui nou sistem național de carduri bancare care avea drept scop concurența directă cu programul Visa. Acel sistem era cunoscut sub numele de MasterCharge, în zilele noastre – este recunoscut sub numele MasterCard Worldwide.

Deși American Express a fost una dintre primele companii care au creat carduri bancare, abia în anul 1987 aceasta a lansat primul card de credit ce oferea posibilitatea de a rambursa creditul indiferent de perioadă și nu doar la sfârșitul fiecărei luni.

În timp ce cardurile bancare din plastic au fost standardizate pentru o jumătate de secol, noile evoluții recente demonstrează crearea unor forme alternative în metodele de plată. Una dintre inovațiile recente sunt plățile prin intermediul portmoneelor electronice și chiar implantarea cipurilor în telefoanele mobile sau alte dispozitive. Cardurile bancare sunt considerate preferata modalitate de plată de majoritatea utilizatorilor acestora și de aceea băncile comerciale implementează mereu noi tehnologii pentru sporirea securității, precum și pentru reducerea semnificativă a timpului pentru fiecare tranzacție. Una dintre cele mai populare inovații create pentru cardurile bancare este tehnologia contactless ce se răspândește rapid printre toate țările lumii.

Cardurile bancare pot fi considerate adevărați veterani ai sistemului bancar datorită ratei de utilizare ale acestora. Miliarde de tranzacții bancare sunt create zilnic prin aceste bucăți de plastic astfel putem spune ferm că cardurile bancare sunt niște pioneri duri în piața tranzacțiilor bancare și acestea nu vor disparea curând de pe scenă plăților bancare.

Primul card bancar din Republica Moldova, VISA Classic a fost emis la 5 iunie 1997 de către VictoriaBank. În prezent în țară sunt în circulație peste 1 milion de carduri bancare și numărul acestora tinde să crească. Deși numărul cardurilor bancare crește considerabil în fiecare an, majoritatea cetățenilor preferă să utilizeze cardul doar pentru retragerea numerarului fie de la bancomate, fie de la reprezentanțele băncilor comerciale. La moment nici o bancă nu a anunțat oficial implementarea unor tehnologii noi, însă cel mai probabil că în viitorul apropiat băncile comerciale din Republica Moldova vor introduce plățile contactless.

Autor: Liviu Guțuleac

Citigroup a devenit prima bancă americană care se extinde în Irak, pariind pe perspectivele economice pe termen lung ale unei ţări bogate în petrol, care este încă în curs de reconstrucţie după război, anunță Mediafax.

Grupul bancar va anunţa săptămâna aceasta deschiderea unei reprezentanţe la Bagdad, după ce a primit avizul preliminar al Băncii Centrale a Irakului.

Citi a adoptat în Irak o strategie de tipul „încearcă apa cu degetul”, cu scopul final de a derula în ţară operaţiuni bancare diversificate, au declarat pentru Financial Times surse apropiate băncii. Citigroup va inaugura astfel un birou naţional pentru prima dată în ultimii 6 ani, în timp ce banca reevaluează numeroase operaţiuni, vizând inclusiv retragerea de pe unele pieţe.

În ultimii 10 ani, Citi a colaborat cu investitori şi companii mari care operează în Irak prin hubul regional din Dubai, biroul din Amman sau centrul de operaţiuni din Londra, oferind produse în zona finanţelor comerciale, managementului banilor şi serviciilor de investment banking.

Decizia Citigroup de a aduce o prezenţă fizică în Irak vine în contextul interesului tot mai ridicat al marilor companii petroliere, industriale şi de construcţii pentru această ţară. Citigroup estimează că economia Irakului va deveni în următorii 10 ani unul dintre cei mai mari exportatori de petrol, iar PIB-ul ar putea atinge 2.000 miliarde de dolari în 2050.

Pe lângă biroul de la Bagdad, Citi intenţionează să deschisă alte două reprezentanţe în Irak în acest an, la Erbil, în regiunea autonomă kurdă, bogată în petrol, şi în portul Basra. Toate reprezentanţele vor putea colabora cu clienţii Citi, dar nu pot derula activităţi bancare comerciale.

Biroul Citigroup din Bagdad va fi condus de Dennis Flannery, fost ataşat pe probleme financiare la Ambasada SUA din Irak. Flannery a fost în ultimii doi ani şeful departamentului pentru Irak de la Citi Amman.

Sectorul bancar din Irak este dominat de 2 bănci comerciale controlate de stat, Rafidain Bank şi Rasheed Bank, însă guvernul încearcă să deschidă piaţa către concurenţi din sectorul privat. Grupul britanic Standard Chartered, cunoscut pentru activităţile extinse pe pieţele emergente, are deja o reprezentanţă la Erbil şi speră să inaugureze în acest an prima sucursală din ţară, vizând ulterior o reţea care să cuprindă Bagdadul şi Basra. Banca britanică HSBC este de asemenea prezentă în Irak, deţinând 70% din acţiunle Dar es Salaam Investment Bank, însă a anunţat că va reevalua operaţiunile din ţară.

Parlamentul elveţian a respins propunerea guvernului privind stingerea conflictului cu autorităţile fiscale din Statele Unite, prin care băncile din Elveţia ar fi primit permisiunea de a face abstracţie de legea secretului bancar în privinţa clienţilor americani suspectaţi de evaziune fiscală.

Băncile elveţiene ar fi evitat astfel riscul de a ajunge obiectul unor investigaţii penale în SUA privind facilitarea evaziunii fiscale, scrie economica.net cu referire la Wall Street Journal (WSJ).

Camera inferioară a Parlamentului elveţian a respins măsura cu 123 de voturi împotrivă faţă de 63 pentru. Miercuri, camera superioară a Parlamentului avizase propunerea cu 26 de voturi pentru faţă de 18 împotrivă.

Dacă propunerea ar fi fost aprobată, băncile elveţiene ar fi început să transmită autorităţilor americane informaţii privind averile ascunse în conturi din Elveţia de americanii care speră să evite astfel plata taxelor.

În camera inferioară a Parlamentului, mai mulţi politicieni au criticat agresivitatea cu care autorităţile americane încearcă să-şi impună punctul de vedere, fără a ţine cont de riscurile de natură juridică la care sunt expuse băncile elveţiene şi angajaţii lor. Parlamentarii au fost nemulţumiţi şi de absenţa detaliilor privind posibilele sancţiuni financiare la care ar fi fost expuse băncile vizate.

Guvernul a prezentat planul în luna mai şi a recomandat Parlamentului să acţioneze de urgenţă.