Declarația a fost făcută de către Daniele Nouy (foto), preşedintele Consiliului de supraveghere de la Banca Centrală Europeană (BCE), în cadrul unui interviu publicat recent pe bankingsupervision.europa.eu. Vă prezentăm în continuare conținutul acestui interviu.

– Este o problemă pentru Dvs. faptul că băncile mari, de exemplu Nordea, operează în zona euro, dar nu sunt sub controlul direct al Dvs.?

– Legea spune că băncile au posibilitatea să opereze în calitate de reprezentanță, deci noi nu avem nimic de spus în această privință. Noi doar trebuie să ne asigurăm că divizarea responsabilităților între regulatorul de “acasă” și cel gazdă din zona euro decurge ușor. Noi am avut inițial discuții cu supraveghetorul din Suedia, și desigur regulatorul (supraveghetorul) din Finlanda a fost în mod cert implicat. Nu am motive să suspectez că cooperarea nu va decurge ușor.

– Care este cea mai mare îngrijorare a Dvs. referitor la sistemul bancar din zona euro?

– Profitabilitatea e foarte importantă, deoarece permite băncilor să-și întărească poziția de capital.

– Mulți economiști consideră că următoarea criză va veni din sectorul bancar, deoarece riscurile ce vin de exemplu de la băncile italiene sau germane încă persistă. Ce ați vrea să le spuneți?

– Noi lucrăm continuu pentru a reduce riscurile. În această săptămână am distribuit un set de instrucțiuni pentru consultare despre cum băncile trebuie să-și pregătească planul de reducere a creditelor neperformante. Adițional, au fost efectuate schimbări importante în legislația multor țări, precum Italia, pentru a accelera procesul de re-posedare a gajului (repossession of collateral).

– La general, băncile italiene au moștenit probleme referitor la creditele neperformante și de asemenea există îngrijorări pe piață despre UniCredit și Monte de Paschi dacă acestea vor fi în stare să se recapitalizeze. În linii mari, cât de încrezătoare sunteți Dvs. că băncile italiene își vor rezolva aceste probleme?

– Noi nu avem dreptul să vorbim despre bănci aparte. În orice caz, eu am încrederea că măsurile luate referitor la creditele problematice vor avea succes. Băncile care sunt supravegheate vor fi în stare să-și rezolve problemele.

– Guvernul italian a purtat negocieri cu Comisia Europeană referitor la flexibilitatea aranjamentelor privind ajutorul de stat, și au fost voci din interiorul Italiei care cer protejarea investitorilor privați care au investit în instrumentele financiare de tip bail-in (bail-inable debt instruments). Este posibil ca regulile Uniunii Europene să fie încălcate încă odată atunci când o țară mare cere acest lucru?

– Din punctul meu de vedere, Italia este o țară la fel ca și oricare alta, și nu cred că regulile vor fi schimbate la cerință unei singure țări. Lumea s-a schimbat la începutul acestui an, când directiva Bank Recovery and Resolution a intrat în vigoare. Atâta timp cât aceasta e în vigoare, aceasta este legea care se aplică (guvernează). La moment nu există indicații despre nici o schimbare.

– Trebuie băncile să învețe ceva despre vânzarea instrumentelor convertibile către clienți retail – că ei trebuie să evidențieze riscurile ce implică?

– Autoritățile responsabile pentru protecția consumatorilor și supravegherea pieței trebuie să fie foarte atente și să se asigure că investitorii particulari sunt foarte bine informați despre riscurile pe care și le asumă cu instrumente care nu sunt scutite de riscuri.

– Băncile sunt frustrate în ceea ce privește creșterea constantă a nivelului de regularizare ce vine de la Bruxelles și Basel. Credeți că suntem aproape de nivelul necesar pentru a avea un sistem bancar sănătos sau mai urmează ajustări?

– Incertitudinea este cel mai rău lucru pentru bănci. Este foarte greu pentru ei să-și regândească modelul de business atunci când există incertitudine referitor la cerințele față de capital. Noi de asemenea ne așteptăm ca cerințele față de capital să nu crească mai departe decât nivelul actual. Dar nu trebuie să uităm de unde venim. Criza financiară a arătat că regularizarea bancară trebuie regândită în totalitate.

Francezul Philippe Lhotte, 55 de ani, care a preluat în toamna anului 2012 conducerea BRD-SocGen, iar acum se pregăteşte să predea ştafeta noului CEO anunţat, François Bloch, anticipează că procesul de consolidare la nivelul sistemului bancar românesc va continua în anii următori şi vor rămâne 10-12 bănci mari.

„Cred că procesul de consolidare va continua în anii următori pentru că va fi nevoie de investiţii semnificative, pe care nu cred că băncile mici şi le pot permite. La fel ca în multe alte ţări, cred că în România vor fi 10 până la 12 bănci mari, ceea ce este suficient pentru concurenţă, iar clienţii vor putea să aleagă“, a declarat şeful BRD într-un interviu acordat Ziarului Financiar.

Până anul trecut, sistemul bancar românesc cuprindea 40 de bănci, din care jumătate cu o cotă de piaţă de sub 1%. Cele mai mari 10 bănci de pe piaţa locală au o cotă de piaţă de peste 80% din activele întregului sistem bancar, scrie Ziarul Financiar.

După mai mulţi ani în care doar s-a vorbit despre consolidarea sistemului bancar românesc, fără ca previziunile să fie confirmate în anii de criză prelungită, 2015 a adus mai multe astfel de tranzacţii. Anul trecut 4 bănci au dispărut din statisticile Băncii Naționale a României: Volksbank – preluată de Banca Transilvania, RBS – portofolii de retail şi corporate preluate de UniCredit Bank, Millennium – cumpărată de OTP Bank şi Montepio – exit. Şi mai sunt bănci disponibile pentru vânzare.

Philippe Lhotte a condus timp de 4 ani banca BRD-SocGen, care a ocupat în mod „tradiţional“ locul doi în topul celor mai mari jucători din sistemul bancar. Cum caracterizează mandatul la conducerea BRD?

„A fost o combinaţie de împrejurări economice şi legislative dificile, decizii grele şi mari realizări. Într-un fel, simt că acest mandat a fost unul dintre succesele cele mai greu obţinute de mine vreodată. Dar succesul a venit şi datorită unei echipe foarte bune. Dar, la fel ca la fotbal, nu contează cât de bine joci, ceea ce contează este rezultatul final. Şi atunci când privesc rezultatele sunt mulţumit.“

Philippe Lhotte spune că BRD este o bancă profitabilă, care arată o creştere sustenabilă de la un an la altul, cu un bilanţ solid şi riscuri bine gestionate.

„Banca n-a fost niciodată la fel de solidă ca acum.“

De-a lungul perioadei petrecute la conducerea băncii româneşti cu capital francez, Lhotte a experimentat un an de pierdere şi 3 ani de profit, primul semestru din acest an fiind pe plus. Prioritatea BRD rămâne creşterea organică, în condiţii de profitabilitate, şi nu cota de piaţă cu orice preţ.

Cele mai mari zece bănci de pe piaţa bancară românească au o cotă de piaţă de peste 80% din activele întregului sistem bancar. Celelalte 27 îşi împart restul, scrie Ziarul Financiar.

Apetitul chinezilor bogaţi de a-şi diversifica bunurile deţinute, pe fondul deprecierii yuanului, a ajutat instituţiile financiare europene să-şi majoreze capitalul, calculat conform reglementărilor Basel III, dar directorii fondurilor de investiţii îndeamnă la prudenţă, scrie economica.net cu referire la Bloomberg.

De la 1 august, instituţiile bancare europene au vândut instrumente financiare care sunt considerate capital conform reglementărilor Basel III, obţinând 11,9 miliarde de dolari. Separat, HSBC Holdings Plc a emis instrumente de două miliarde de dolari în Taiwan.

Bogaţii din Asia, ale căror averi sunt mai mari decât cele ale omologilor din America de Nord, au fost principalii investitori în bondurile băncilor europene, ceea ce a dus la scăderea randamentelor.

„Investitorii din Asia tind să fie foarte interesaţi de randamente şi sunt dispuşi să-şi asume riscuri mai mari. Deşi se concentrează pe băncile europene cu divizii solide de retail, ei se complac când vine vorba despre bondurile companiilor de asigurări”, a explicat Ben Sy, director în cadrul diviziei de private banking din Hong Kong a băncii JPMorgan.

„Datoriile băncilor din Asia sunt mai sigure deoarece guvernele pot interveni înainte ca investitorii să înregistreze pierderi, în timp ce este mai puţin probabil să se întâmple asta în Europa. Nu cred că acei care achiziţionează bonduri europene fac cercetări extinse”, a apreciat analistul He Xuanlai, de la Commerzbank în Singapore.

Normele Basel III, elaborate după izbucnirea crizei financiare, vizează mai ales consolidarea fondurilor proprii ale băncilor, precum şi rezervele lor de lichidităţi pentru a limita riscurile de faliment şi a evita noi crize. Ele prevăd impunerea pentru instituţiile bancare a unei rate de fonduri proprii de 8%, până la finalul lui 2018.