Societatea actuală se află într-o perioadă în care urbanizarea accelerată, tehnologizarea intensă, digitalizarea și, în general, creșterea nivelului de complexitate a produselor și serviciilor fac ca interacțiunea consumatorilor cu piața să fie tot mai sofisticată și uneori dificil de înțeles. Pe măsură ce serviciile devin mai automate, contractele mai lungi și sistemele online mai dezvoltate, apare, în mod firesc, nevoia de a consolida protecția consumatorilor, astfel încât aceștia să nu fie dezavantajați de practici comerciale opace sau de costuri ascunse. În acest context, reguli precum interzicerea perceperii unor plăți suplimentare fără acordul explicit al consumatorului devin maxim relevante pentru a menține transparența, încrederea și echitatea pe piață, protejând astfel consumatorul.
În Republica Moldova principala referință legală privind interzicerea perceperii unor plăți de la consumatori este articolul 880 din Codul Civil al Republicii Moldova. Această notă explicativă relevă cum sunt protejați consumatorii și care plăți sunt expres interzise de lege, oferind și exemple concrete care să ghideze mai bine consumatorii în înțelegerea despre când e cazul să-și revendice drepturile legate de perceperea unor plăți adiționale.
De ce este nevoie de legislație pentru interzicerea unor plăți de la consumatori
Istoria derulării acordurilor contractuale din mai multe domenii precum telecom, utilități, comerț online, transport sau servicii financiare au demonstrat situații când companiile obișnuiesc să adauge plăți suplimentare pe care consumatorul nu le vede la început, dar le descoperă ca fiind incluse în factură sau în ultimele etape ale cumpărării. De multe ori, aceste taxe pot apărea sub forma unor „opțiuni preselectate”, comisioane pentru modalitatea de plată sau costuri „administrative” greu de înțeles și imposibil de evitat. În astfel de cazuri, consumatorul este în situația de a plăti mai mult decât prețul real, fără să-și dea acordul în mod clar și informat.
Drept răspuns la aceste provocări, în Republica Moldova există prevederile de la art. 880 din Codul civil, introduse anume pentru a proteja consumatorii de taxe ascunse, costuri neanunțate și unele practici comerciale abuzive. Prevederile articolului 880 au fost introduse tocmai pentru a elimina aceste situații și pentru a garanta un principiu simplu: consumatorul trebuie să știe exact cât plătește și să accepte voluntar, sau să nu accepte, orice sumă suplimentară. Legea obligă companiile să fie transparente și corecte, iar dacă vor să perceapă o taxă adițională, trebuie să o prezinte din timp și să ceară acordul expres al consumatorului.
Prevederile art. 880 din Codul civil sunt aproape identice cu prevederile reglementate la nivelul Uniunii Europene, deoarece în contextul procesului de integrare europeană, normele Republicii Moldova au fost în mare parte armonizate cu legislația europeană. În special, aceste reguli provin din Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor, completată de Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale și de normele privind plățile electronice (Regulamentul 2015/751).
Ce prevede concret Codul Civil
Articolul 880 din Codul civil stabilește că profesioniștii, fie că sunt furnizori de servicii, comercianți, companii de telecomunicații, prestatori de utilități, bănci sau operatori online, nu pot impune consumatorilor plăți suplimentare care nu au fost comunicate clar înainte de încheierea contractului și pentru care nu a fost exprimat consimțământul explicit al consumatorului. În același timp, legea declară nule orice clauze contractuale care contravin acestor reguli și defavorizează consumatorul. Aceasta înseamnă că, chiar dacă o taxă se află într-un contract semnat, dacă ea contravine art. 880 sau nu a fost acceptată explicit, ea nu va produce efecte juridice.
Articolul 880 alin. (1) prevede că profesioniștii nu pot percepe consumatorilor comisioane pentru utilizarea anumitor metode de plată care depășesc costul real suportat de profesionist pentru procesarea acelui tip de plată. Cu alte cuvinte, dacă o companie este taxată de procesatorul de plăți cu 1% pentru o tranzacție cu cardul, aceasta nu poate cere consumatorului 2% sau 3% pentru același serviciu. Este permis ca prețurile produselor să difere în funcție de canalul de vânzare (de exemplu online versus magazin fizic), dar nu și suprataxarea consumatorului pentru metoda în sine de plată.
În ceea ce privește contactarea telefonică a profesionistului, art. 880 alin. (2) stabilește că, în cazul în care un comerciant pune la dispoziție o linie telefonică pentru întrebări legate de contract, consumatorul nu poate fi obligat să plătească un tarif mai mare decât tariful obișnuit de bază al operatorului telefonic. Prin urmare, sunt interzise numerele cu tarif special (numere premium) atunci când consumatorul dorește să ceară informații, clarificări sau să depună o reclamație cu privire la contractul său. Scopul este evitarea situațiilor în care contactarea companiei devine o formă de taxare suplimentară. Furnizorii de servicii de comunicații electronice pot taxa aceste apeluri conform propriilor reguli, însă profesionistul nu are voie să utilizeze intenționat numere premium pentru relația cu consumatorii.
Află mai multe informații utile, descarcă nota integrală elaborată în cadrul Campaniei Naționale de Informare a Consumatorilor: „Drepturile consumatorilor sunt drepturile mele!”:
Sursa: Expert-Grup.org
Mai mult de o treime dintre cumpărătorii online din Uniunea Europeană, adică 35,4%, spun că au întâmpinat probleme atunci când au făcut achiziții printr-un site sau o aplicație.
La magazinele oficiale ale Jocurilor Olimpice de iarnă Milano-Cortina plățile cu cardul se fac doar cu Visa, iar situația scoate în față dependența Europei de furnizori de plăți din afara UE.
Guvernul a aprobat o metodologie nouă care ajută autoritățile să depisteze mai rapid produsele nealimentare periculoase și să le limiteze, retragă sau recheme înainte de accidente.
