Dicționar financiar-bancar

Acreditiv – document prin care o bancă deschide unui terț un credit pentru o sumă și o durată determinată, la o agenție sau la o bancă corespondentă (commercial letter of credit)

Absorbție / Absorbire – operație prin care o socitetate integrează activul și pasivul altei societăți; formă de fuziune în care numai o singură societate, cea care absoarbe, își păstrează persoanlitatea juridică, societatea absorbită fiind dizolvată; este o posibilitate de creștere a capitalului societății absorbante. Eng - merger, takeover

Abundență – existența unui bun într-o cantitate mare. Eng - abundance.

Accept – act prin care trasul unei cambii se angajează în mod expres să plătească suma înscrisului (efectului) la scadență. Eng - acceptance.

Acceptare – act prin care un debitor recunoaște, punând semnătura sa pe un efect de comerț, o datorie față de un creditor sub forma unei sume înscrisă pe titlul respectiv, angajându-se astfel să o plătească. Eng - acceptance, accepting.

Acceptare bancară – poliță acceptată de bancă pe baza căreia se va elibera o sumă de bani; titluri ale pieței monetare în SUA cu o scadență de 80 - 180 de zile, sunt remunerate pe baza scontului și servesc mai ales la finanțarea importurilor/exporturilor. Eng - banking acceptance.

Acciză – taxă de consumație sau vamală suportată de către consumatori. Forma cea mai răspândită a impozitelor indirecte. Se încasează de regulă la mărfurile de larg consum sau unele servicii. Eng - excise tax.

Achiziție – act de comerț care are drept urmare luarea în posesie (proprietate) de către un agent economic-cumpărător a mărfurilor sau a hârtiilor de valoare, în condițiile convenite; dobândire, cumpărare a unui bun. Eng - acquisition.

Acont – sumă de bani reprezentând o parte din prețul mărfurilor sau din tariful serviciilor care urmează să fie livrate, respectiv prestate și pe care cumpărătorul o plătește furnizorului cu anticipație, în momentul încheierii unei operații de vânzare-cumpărare, contractării unei lucrări sau a unui serviciu, conform înțelegerii dintre părți. Eng - down payment.

Acoperire monetară – stocul de valori certe (rezervă de aur, valute forte, alte active) deținut de băncile de emisiune, într-un anumit procent din suma totală a bancnotelor emise, prin care se limitează emisiunea acestora la strictul necesar, prevenind astfel inflația și deprecierea monedei, asigurând garantarea convertibilității și încrederea în bancnotele emise. Eng - currency cover.

Acord – înțelegere între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice). Eng - agreement.

Acord de barter – tranzacție, în care două părți stabilesc să schimbe între ele mărfuri de valori echivalente, conform condițiilor înscrise în contractul de shimb. Reglementarea financiară se face prin contrapartidă de marfă, neefectuându-se transferuri de sume bănești. Eng - barter agreement.

Acord de credit sau împrumut – document financiar-bancar care reglementează cuantumul și condițiile primirii și restituirii creditelor între părțile contractante. Eng - credit agreement.

Acreditiv documentar – reprezintă un angajament prin care o bancă (emitentă, ordonatoare), acționând la cererea și în conformitate cu instrucțiunile clientului său (ordonatorul acreditivului, cumpărătorul), se obligă să efectueze o plată către o terță persoană (beneficiarul acreditivului, vânzătorul) sau să plătească ori să accepte, ca urmare a ordinului dat de beneficiarul acreditivului, cambii care au fost trease de către beneficiar, sau să autorizeze o altă bancă să efectueze o plată către beneficiar, să accepte ori să negocieze cambii. Din punct de vedere al exportatorului, acreditivul documentar apare ca o promisiune irevocabilă de plată din partea unei bănci, condiționată de prezentarea de către el într-un anumit termen a setului de documente care atestă expedierea mărfii. Pentru importator (cumpărător), acreditivul constă dintr-o dipoziție de plată irevocabilă, în favoarea exportatorului, condiționată de prezentarea de către beneficiar la banca sa, a documentelor. Este folosit în special în relațiile ecnomice internaționale. Eng - documentary letter of credit.

Acreditiv documentar irevocabil – acreditiv care comportă angajamentul ferm al băncii care deschide un astfel de acreditiv, față de beneficiar, acest angajament nu va putea fi modificat sau anulat fără acordul tuturor părților interesate. Eng - irrevocable letter of credit.

Acreditiv documentar revocabil – acreditiv care se poate anula în orice moment, indiferent dacă are sau nu un termen de valabilitate. Banca ce a deschis un acreditiv documentar revocabil poate să-l anuleze sau să-l modifice, fără să fie obligată a-l aviza pe beneficiar. Eng - revocable letter of credit.

Acreditiv necomercial – acreditiv în cuprinsul căruia nu este indicat un obiect comercial anume. În practică se întâlnește sub următoarele forme: a) Scrisoare de credit (simpl[ sau circulară), are ca scop punerea necondiționată la dispoziția beneficiarilor a unor sume de bani de care aceștia au nevoie într-o călătorie sau misiune în țară sau străinătate. Se eliberează în schimbul unui comision perceput de banca emitentă. b) Acreditiv simplu - document bancar, care cuprinde dispoziția dată de o bancă, din ordinul unui client, către un corespondent al său, din țară sau străinătate, de a plăti unui beneficiar o anumită sumă de bani. Eng (uncommercial letter of credit)

Activ – (1) sumă ce figurează în creditul unui cont sau al unui libret de economii și reprezintă excedentul creditelor în raport cu debitele; (2) ansamblul bunurilor, mobile și imobile, ale unei societăți. Eng - assets.

Activ financiar – indicator financiar utilizat în sistemul bancar, în care activul este constituit din: bilete de bancă, depozite bancare la vedere și la termen, aur și devize, credite bancare, sume din împrumuturi pe termen lung, obligațiuni și acțiuni, prime de asigurare. Eng - financial assets.

Actualizare – acțiune prin acre o valoare realizată într-o anumită perioadă (trecută/prezentă) se aduce în situația de a corespunde unei alte perioade (prezentă/viitoare), conform condițiilor care definesc perioada respectivă. Eng - net present value method.

Acționar – deținător al unei acțiuni reprezentând o fracțiune din capitalul unei societăți. Eng - shareholder.

Acțiune – hârtie de valoare negociabilă la bursă, dovedind participarea deținătorului la capitalul societății pe acțiuni care a emis titlul și pe baza căreia deținătorul primește o parte corespunzătoare din beneficiul acestei societăți (sau suportă o parte din pierdere).Reprezintă o parte din capitalul societății. Acționarii nu răspund de pasivul social decât în limita aportului la capital. Eng - share.

Adjudecare – câștigarea de către o persoană fizică sau juridică în cadrul unei licitații, ca urmare a oferiri celui mai înalt preț, a unei oferte privind livrarea de utilaje, echipamente și tehnologii, construirea unui obiectiv economic sau social, prestarea unor servicii etc. Atribuirea bunului respectiv, prin câștigarea licitației, se face pe baza unei hotărâri judecătorești. De asemenea, în cazul concesionărilor, închirierilor sau locațiilor de gestiune, transferul drepturilor de folosință se face prin adjudecare. Eng - adjudication.

Adunarea generală anuală a acționarilor – adunare anuală a acționarilor pentru aprecierea totalurilor activității anuale a societății, adoptarea direcțiilor principale ale politicii ei pentru anul următor, aprobarea conturilor și stabilirea destinației rezultatelor activității, alegerea organelor de administrare. Eng - anual meeting of shareholders.

Agent – persoana fizică sau juridică care execută anumite operații în numele și din însărcinarea altor persoane în activitatea de la bursele de mărfuri și de valori. Eng - broker.

Agent economic – indivizi, grupuri de indivizi sau organisme care constituie din punctul de vedere al fluxurilor economice centre de decizie și de acțiune elementare. Eng - economic unit.

Agenție – filială sau sucursală înființată de către o societate comercială într-o țară în care are interese de afaceri. Eng - agency.

Agio – noțiune utilizată în limbajul de bursă, care arată că valoarea nominală a unui titlu de credit este mai mică decât cursul pieței (valoarea reală). Eng - agio, premium.

Amanet – gaj, contract prin care un debitor predă creditorului sau posesiunea unui bun ca garanție a restituirii altui bun sau a unei sume împrumutate. În temeiul acestui contract, creditorul are dreptul să rețină bunul în posesia sa până la plata datoriei iar în caz de neplată, să se despăgubească cu preferinșă față de ceilalți creditori din prețul rezultat prin valorificarea acestui bun. Eng - pawn.

Anatocism – operație prin care se capitalizează dobânda unei sume date cu împrumut, respectiv, dobândă la dobândă.

Andosant – beneficiarul unui gir, cei care beneficiază de transferul de proprietate al unui titlu și drepturile aferente pe calea andorsării. Eng - endorsee.

Andosare – operație prin care se efectuează transferul dreptului unor persoane fizice sau juridice de încasare a unui efect comercial (cambie, bilet la ordin, dovadă de depozitare, conosament) prin înscrierea pe versoul acestuia a mențiunii: "Plătiți băncii, întreprinderii sau persoanei X, la ordinul acesteia", după care urmează semnătura celui în drept. Eng - endorsement.

Angajament – act care generează o obligație în raport cu terții. La plural: suma obligațiilor contractate și deocamdată neexecutate. Eng - liability.

Anuitate – sumă constantă vărsată în fiecare an ca plată pentru dobânzi la o datorie și a unei părți a amortizării sale. Anuitatea rămânând invariabilă, cu excepția cazurilor în care se modifică rata dobânzii, partea dobânzii descrește treptat și partea amortizării crește. Eng - annuity.

Aport – contribuție la crearea sau dezvoltarea mijloacelor de acțiune ale unei societăți, care dă dreptul la o participare la capitalul sau la beneficiul acesteia. Eng - contribution.

Apreciere – creștere în valoare, spre exemplu a unui titlu de valoare la bursa de valori sau a unei valute față de alte valute pe piața valutară. Eng - appreciation.

Aranjament – înțelegere, acord încheiat între două sau mai multe state cu privire la diferite probleme economice, sociale, financiare etc.Aranjament bancar - convenție între bănci, prin care se stabilește modul de acordare, de utilizare și de rambursare a creditelor sau cu privire la efectuarea anumitor operații bancare. Eng - agreement.

Arbitraj valutar – tranzacție bancară de vânzare-cumpărare, de cele mai multe ori simultană, de valută, în scopul realizării unui câștig din: diferența de curs a aceleiași valute înregistrată concomitent pe două piețe diferite (arbitraj valtar simplu); diferența dintre cursurile acelorași valute, pe aceeași piață. sau pe piețe diferite, la momente diferite (arbitraj combinat). Aceste operații se efectuează prin mijloace de comunicare rapidă, pentru acționare rapidă. Eng - currency arbitrage.

Arierate – datorii bănești, inclusiv dobânda aferentă, neplătite la timp de către persoana care a efctuat împrumutul. Eng - arrears.

Asigurare de credit – garanție pe care și-o asigură un creditor contra riscului de insolvabilitate a debitorilor săi. Eng - credit insurance.

Asociat – participant la capitalul unei întreprinderi. Eng - partner

Autofinanțare – limitarea întreprinderilor și colectivităților publice la resursele financiare proprii acumulate în acest scop, implicit renunțarea la resursele externe (împrumuturi, credite, majorări de capital). Autofinanțarea poate fi și parțială, în acest caz ea acoperind diferența dintre cheltuielile totale din cursul anului și finanțarea externă de care întreprinderea sau o altă entitate a declarat că a beneficiat în vederea acestor cheltuieli. Eng - self-financing.

Autogestiune – formă de organizare și funcționarea firmei în care gestiunea este asigurată de întregul colectiv de muncă, adică de cei care pun efectiv în valoare mijloacele de producție. (Eng - self-supporting running)

Aval – act rpin care o terță persoană, distinctă de tras, de trăgător și de giranți, garantează plata la scadență a unui efect de comerț. Eng - bill guarantee.

Avalist – persoană distinctă de tras, de trăgător și de giranți, care garantează plata la scadență a unui efect de comerț. Eng - guarantor.

Avere – totalitatea bunurilor mobile și imobile, corporale și necorporale, a sumelor de bani etc. de care dispune o persoană fizică sau juridică la un moment dat. Averea poate fi sau nu producătoare de venit. Eng - property.

Aviz de confirmare – aviz expediat titularului unui cont sau unuui depozit de titluri care îl va returna semnat băncii sale pentru a confirma exactitatea unui extras. Dacă avizul de confirmare nu este returnat băncii în termenul convenit, aceasta reprezintă o recunoaștere tacită a exctității sale. Eng - reconciliation statement.

Aviz de credit – document indicând că în creditul unui cont a fost făcută o înregistrare. Eng - credit advice.

Aviz de debit – document indicând că în debitul unui cont a fost făcută o înregistrare. Eng - debit advice.

Garant – persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva.

Gaj – bunuri care aparțin unui debitor și care sunt depuse de el în mâinile creditorului său pentru a garanta plata datoriei. Eng - pledge.

Garanție – mijloc legal prin care se asigură executarea unei obligații prin afectarea unor valori materiale ale debitorului care să apere creditorul contra insolvabilității acestuia. Eng - guarantee.

Garanție asiguratorie – garanția solicitată de bănci împrumutaților în vederea asigurării recuperării creditelor, precum și în situația în care aceștia nu-și execută obligațiile contractuale de rambursare a ratelor scadente, a dobânzilor și a celorlalte obligații prevăzute în contract, din motive care nu au putut fi prevăzute la acordarea creditului sau pentru crearea unui privilegiu pentru alți creditori. Eng - underwriter's guarantee.

Garanție bancară – un angajament irevocabil prin care o bancă, denumită garant, își asumă în cazul în care o anumită persoană fizică sau juridică (denumită debitor principal) nu va plăti la un anumit termen o sumă determinată și indicată în garanție, să plătească ea însăși suma neachitată în favoarea unei alte persoane fizice sau juridice (denumită beneficiar). Eng - bank guarantee.

Gir – operația de transfer a unui titlu de credit, bilet la ordin, cambie, cec, trată, conosament, pe baza înscrierii pe verso-ul acestuia a dorinței actualului titular de a-l transmite și remite altei persoane, numită girator. Eng - endorsement.

Girant – persoană desemnată, cu acordul său, de către trăgătorul unei cambii (sau de către andosant, sau de către avalist), care acceptă să onoreze, eventual, datoria la scadență. Eng - endorser.

Girator – persoană căreia i se transmite un titlu de credit de către girant, prin gir și care devine beneficiarul acestuia. Eng - endorsee.

Plasament – operațiune pe care o efectuează deținătorii de capitaluri pe care le afectează unor activități străine de activitatea lor profesională sau de competența lor, în speranța de a obține din aceasta un profit

Pachet de acțiuni – expresie prin care se desemnează numărul total al acțiunilor deținute de un acționar din capitalul unei societăți pe acțiuni. În funcție de mărimea acestui pachet, acționarul respecttiv are sau nu controlul efectiv al acelei societăți comerciale.

Pachet de control – totalitatea titlurilor a căror importanță poate permite preluarea controlului asupra unei societăți.

Paradis bancar – zonă economică în care reglementarea fiscală și monetară referitoare la activitățile bancare este suplă, chiar inexistentă.

Paritate – (1) egalitate, echivalență valorică; (2) raport valoric între două monede stabilit pe baza valorilor paritare ale acestor monede. Eng - parity.

Participație bancară – operație financiară prin care o bancă mare contribuie prin subscriere de capital la crearea sau dezvoltarea altei unități bancare.

Pasive – creanțe asupra patrimoniului propriu al unei întreprinderi; contrapartida activelor în bilanțul unui subiect economic. Eng - liabilities.

Patrimoniu – ansamblul bunurilor și creanțelor nete ale unei persoane (fizice sau juridice) sau ale unui grup de persoane (familie, societate etc.). Eng - assets, wealth.

Patrimoniu net – activ net al întreprinderii, reprezentat prin diferența dintre activul său și angajamentele pasivului său. Eng - net assets, net wealth.

Până la – conform prevederilor Camerei Internaționale de Comerț, atunci când acest termen sau expresii similare sunt utilizate în cadrul unui acreditiv, refrindu-se la perioada de livrare, băncile le vor interpreta ca incluzând și data menționată.

Pecuniar – referitor la bani; de ex. interes pecuniar. Eng - pecuniary.

Penalitate – sancțiune pecuniară aplicată de o autoritate administrativă în virtutea legii și sub controlul organelor judecătorești. Eng - fine, penalty.

Performanță economică – categorie economică prin care se apreciază calitatea activității economice desfășurate de către agenții economici cu ajutorul unor indicatori dintre care se pot exemplifica: cifra de afaceri, rentabilitatea capitalului, productivitatea muncii, profitul brut și net, rata anuală de înnoire a capitalului fix, eficiența utilizării fondurilor fixe etc.

Perioadă bugetară – durata de timp pentru care se elaborează, se aprobă și se execută bugetul de stat. Acesta poate să se întindă pe o perioadă mai mare de un an și deci să nu corespundă cu anul bugetar.

Perioadă de grație – interval de timp convenit de părți între momentul începutului utilizării creditului obținut și momentul în care capitalul împrumutat pe termen lung începe să fie rambursat. Aceasta se acordă pentru a permite împrumutatului să parcurgă fără dificultăți financiare perioada până la punerea în funcțiune a investiției respective, deci până la data la care obiectul finanțat începe să producă venituri, susceptibile de a fi utilizate pentru rambursare.

Perioadă de impunere – perioada de timp pentru care se determină un venit impozabil și se calculează impozitul aferent.

Piața acțiunilor – este o piață unde se vând și se cumpără hârtii de valoare, prețurile fiind controlate prin mecanismul cererii și ofertei. Este reprezentată de Bursa de Valori prin intermediul căreia se negociază hârtii de valoare sau titluri de credit pe termen lung și unde agenții își procură o parte importantă din mijloacele financiare.

Piața creditului – locul de întâlnire a cererii cu oferta de capital, formă segment al pieței de capital, denumită și piață monetară, constituită din totalitatea băncilor și a altor instituții financiare care își formează resursele în principal prin atragerea disponibilităților bănești temporar libere din economie sub forma depunerilor în conturi, pe seama resurselor proprii, precum și pe calea emisiunii de monedă. Din resursele astfel constituite băncile acordă împrumuturi agenților economici și persoanelor fizice care temporar au nevoie de bani.

Piața opțiunilor – piață în cadrul căreia sunt negociate la bursa de valori opțiuni de a cumpăra sau de a vinde valori mobiliare. Eng - options exchange.

Piaá de capital – piață specializată în efectuarea de tranzacții cu active financiare (acțiuni, obligațiuni, titluri de credit etc.) scadente pe termene medii și lungi. Prin intermediul lor capitalurile disponibile sunt dirijate către agenții economici naționali sau de pe piețele altor țări, unde nevoile de capital depășesc posibilitățile financiare interne de acoperire sau autoritățile monetare impun anumite restricții privind accesul la resursele financiare interne. Eng - capital market.

Piață financiară – componentă a economiei de piață constituită din mecanisme specifice, a căror funcționalitate se realizează prin instrumente financiare, instituții financiare și printr-un regim juridic adecvat care asigură circulația resurselor bănești în condiții competiționale. Eng - financial market.

Piață ipotecară – tip de piață unde se negociază numai creanțe care au garanții ipotecare, în scopul de a se permite refinanțarea împrumuturilor acordate cu asemenea garanții. Eng - mortgage market.

Piață monetară – piață a fondurilor care pot fi împrumutate pe termen scurt între instituții financiare. Eng - money market.

Piață primară – segmentul primar al piețelor de capital, care servește la prima plasare a emisiunii de valori mobiliare pentru atragerea capitalurilor financiare disponibile, pe termen mediu și lung, atât de pe piețele interne de capital, cât și de pe piața internațională. Eng - primary market.

Piața secundară – piața secundară de capital constituită din sistemul bancar și din bursele de valori la care cercurile de investitori - instituționali și particulari - vând și cumpără valori mobiliare emise și puse în circulație de segmentul primar. Existența acestei piețe garantează deținătorilor că aceste valori mobiliare sunt negociabile, adică pot fi valorificate înainte de a aduce dobânzi și dividende. Eng - secondary market.

Piață valutară – concept prin care, în relațiile valutar - financiare interne și internaționale, se desemnează ansamblul instituțiilor specializate dintr-un centru financiar determinat, care participă la operațiile de schimb de valută. Piața valutară este locul de desfășurare a comerțului cu valute. Ea centralizează cererea și oferta de valută, exprimate în valutî străină. Eng - currency market.

Pierdere de curs – pierdere survenită prin cumpărarea unui titlu și revânzarea sa la un curs inferior. Eng - price loss.

Plafon – linia superioară care se referă fie la o cantitate, fie la un preț.

Plafon de credite – cuantumul maxim al creditelor propuse a se acorda agenților economici, pe obiective, creditabile într-o anumită perioadă de timp. Eng - leverage.

Plan de conturi – listă folosită pentru evidența prin metoda "dublei înregistrări" a fenomenelor economice (operațiilor) determinate de activitatea unei întreprinderi, precum și de mărimea și caracteristice acesteia. Eng - chart of accounts.

Plasament (investiție) – folosirea economiilor cu scopul de a obține venituri, plusvaloare și cu scopul protecției împotriva scăderii puterii de cumpărare. Se pot distinge: plasamentele pe termen scurt (piața monetară), pe termen mediu și lung (piața de capital), imobiliare, în metale prețioase, în obiecte de artă etc. Eng - investment.

Plasament ipotecar – împrumut acordat de către bănci pe baza ipotecii imobiliare. Eng - mortgage loans.

Politică de credit – ansamblul normelor, metodelo și mijloacelor cu ajutpriil cărora statul orientează și direcționează creditul în așa fel încât să influențeze indirect activitatea economică spre realizarea unor obiective stabilite conform intereselor economiei naționale. Eng - credit policy.

Politică monetară și de credit – modalități prin care guvernele și banca centrală încearcă să afecteze condițiile macroeconomice prin creșterea sau descreșterea emisiunilor monetare precum și prin apelarea la instrumente ca rata dobânzii și creditul. Eng - monetary and credit poolicy.

Poliță – înscrisul în baza căruia o persoană se obligă a plăti unei alte persoane numită beneficiar o sumă de bani la o dată anumită fixă, numită scadență. Eng - note of hand, promissory note, bill (of exchange), policy.

Portofoliu de credite – totalitatea creditelor în exprsie bănească acordate de către o instituție financiară tuturor clienților săi către o dată anumită. Eng - credit portfolio.

Portofoliu de titluri de valoare – totalitatea de titluri de credit care sunt deținute de către o bancă, în scopul obținerii unui venit (dividende, dobânzi) sau a unui profit din diferențele favorabile de curs. Eng - portfolio of securities.

Post de activ – termen contabil reprezentând elementele patrimoniale care se înregistrează în activul bilanțului. Eng - assets post.

Post de bilanț – formă concentrată în care sunt înscrise în bilanț elementele patrimoniale. Eng - balance sheet post.

Post de pasiv – elemente patrimoniale care formează structurile de pasiv ale bilanțului contabil. Eng - passive post.

Potențial economic – stocul de resurse economice atrase în circuitul economic sau susceptibile a fi utilizate în calitate de factori de producție, și care reflectă forța economică a unei țări, la un moment dat. Potențialul economic cuprinde: resursele de muncă sub aspect cantitativ, structural și calitativ; resursele naturale, extrase și utilizate; stocul de capital fix și circulant, inclusiv investițiile în curs de execuție; potențialul creativ, patrimoniul științific și cultural; bunurile populației; soldul dintre creanțele și angajamentele externe. Eng - economic potential.

Poziție valutară – raportul între creanțele și angajamentele băncii în valută străină. În cazul corespunderii între creanțele valutare ale băncii și angajamentele ei valutare, poziția valutară se consideră închisă, în cazul necorespunderii - deschisă. Eng - currency position.

Prag de rentabilitate – punctul care marchează acea dimensiune a producției la care cheltuielile totale sunt egale cu încasările din vânzarea producției (nu se obține nici profit, nici nu rezultă pierderi). Eng threshold of profitability.

Precomercializare – adaptarea caracteristicilor unui produs în scopul comercializării.

Prefinanțare – alocare de resurse, cu titlu provizoriu, pentru finanțarea unei operații economice, în așteptarea mijloacelor de finanțare permanente. Eng - advance financing.

Prelevare – sinonim al impozitului sau al contribuției parafiscale. Eng - fiscal charges.

Prescripție – perioadă de timp la expirarea căreia nu se mai poate stabili un impozit, nu se mai poate percepe o sumă, nu se mai pot restitui anumite drepturi acordate, nu se mai poate angaja o urmărire în instanță. Eng - statutory limitation.

Presiune fiscală – măsură economică de constrângere exercitată de un impozit sau de un ansamblu de impozite. Eng - tax burden.

Prestație – sarcină sau redevență care poate fi achitată în natură sau în bani. Eng - charge.

Preț – valoarea de piață a unui bun sau a unui serviciu. Din punct de vedere al momentului la care se înregistrează prețul, distingem: preț curent, practicat în momentul respectiv și preț comparabil, considerat la un moment dat, conevnțional, neschimbat, pentru o perioadă de mai mulți ani, sau luni. Eng - price.

Preț al pieței – prețul care se formează în tranzacția efectivă dintre vânzător și cumpărător. El se stabilește în lupta de concurență dintre firmele care își desfășoară activitatea în anumite ramuri și pe anumite piețe. Prețul de piață mediu oscilează, în funcție de raportul dintre cerere și ofertă, tinzând spre punctul de echilibru al prețurilor, când devinde egal cu costul mediu minim și costul marginal minim. Eng - market price.

Preț de curs – preț bursier la care are loc încheierea tranzacțiilor cu hârtii de valoare sau valută străină. Prețul de curs al valutei străine, exprimat în valuta unei țări, se determină pe baza parității în aur.

Preț de emisiune – preț la care titlurile sunt oferite pentur subscripție. În general este mai mare decât (sau egal cu) valoarea nominală. Eng - issue price.

Preț de subscripție – prețul de vînzare al acțiunilor noi emise și care se oferă numai acționarilor existenți care doresc să-și exercite dreptul de preempțiune. El este un preț de vânzare mai mic decât cel oferit publicului, întrucât este degrevat de cheltuielile de comercializare. Eng - subscription price.

Previziune – prevedere rezultată în urma unor calcule, în variante, ale unei activități comerciale ce se va desfășura în viitor, folosind metode matematice în care să se dovedească de întreprinzător calitățile manageriale, marketing etc., materializate într-un profit și a satisfacerii necesităților consumatorilor. Eng - prevision, anticipation.

Primă (valori mobiliare) – diferența de preț sau de curs al acțiunilor sau al obligațiunilor legată de actele de transfer ale acestora. Eng - premium.

Procură – împuternicire scrisă, legalizată, prin care o persoană fizică mandatează o altă persoană fizică să o reprezinte și să acționeze în numele său, să încheie anumite acte, convenții, să ridice o sumă de bani. Eng - power of attorney.

Profit – diferență între totalul veniturilor unei întreprinderi și totalul cheltuielilor legate de producerea și vînzarea bunurilor și serviciilor sale. Eng - profit.

Profit impozabil – profitul calculat conform legislației privind impozitarea veniturilor unei întreprinderi.

Profitabilitate – capacitate a unei întreărinderi de a obține un excedent de venituri peste nivelul cheltuielilor. Eng - profitability.

Prognoză – prevedere, evaluare anticipativă, probabilă, a tendințelor de dezvoltare tehnico-științifică, economică și socială, pe baza datelor din prezent și trecut; acțiune prin care se caută să se dea o idee asupra viitorului. Eng - forecast.

Progresivitate – caracterul impozitului care crește relativ în raport cu creșterea venitului.

Prohibiție – interdicție de a importa sau de a exporta un produs. Eng - import or export prohibition.

Promovare – totalitatea acțiunilor, mijloacelor și metodelor utilizate în orientarea, informarea și atragerea într-o cît mai mare măsură a cumpărătorilor potențiali către punctele de vânzare, în vederea satisfacerii cerințelor și dorințelor acestora, precum și asigurarea unei rentabilități ridicate. Eng - promotion.

Proprietar – persoană căreia îi aparține dreptul de a poseda bunurile, de a le folosi și a le administra. Eng - owner.

Proprietate – dreptul prin care un lucru se află în posesia unei persoane (juridice sau fizice), în calitate de proprietar. Eng - ownership, property.

Prospect de emisiune – publicarea conform legii a informațiilor indispensabile (dispoziții statutare, administrative, activitate, bilanț, cont de profit și pierderi etc.) ale societății care procedează la o emisiune de titluri și informațiilor privind condițiile de emisiune. Eng - issue prospectus.

Protocol – document încheiat între două sau mai multe persoane care, în numele lor sau în calitate de mandatari, își exprimă acordul sau intenția sau își definesc punctele de vedere într-o relație de afaceri sau de altă natură. Protocolul poate avea efecte juridice în funcție de conținutul său. Eng - protocol.

Provizion – post din pasivul bilanțului, alimentat cu prelevări din profit și destinat acoperirii riscurilor viitoare. Băncile își constituie provizionul în funcție de riscul operațiilor de credit. Eng - provision, reserve.

Punct mort – pragul de activitate ale unei întreprinderi de la care aceasta începe să producă beneficii, deoarece toate cheltuielile sunt acoperite. Eng - breakeven point.

Putere de cumpărare – cantitatea de bunuri sau servicii care se poate cumpăra în schimbul unei sume de bani.

Refinanțare – operațiune care permite băncilor să obțină de la Banca Națională lichidități pe care le-ar putea da din nou cu împrumut pe piața monetară

Rabat – reducere de preț calculată asupra cumpărăturilor. Eng - discount.

Rambursare – plătirea, restituirea unei sume de bani datorată. Eng - reimbursement, repayment.

Rambursarea creditelor – condiție de bază a acordării creditelor, potrivit căreia acestea trebuie restituite la anumite termene bine stabilite (scadențe), împreună cu dobânzile aferente. Eng - repayment of credit.

Raport de lichidități – indicator bancar exprimat ca mărime relativă între rezerva cash pe care o bancă o păstrează în monede, bancnote etc. și totalul obligațiilor către clienți. Deoarece rezervele cah nu aduc nici un fel de dobânzi, bancherii încearcă să le mențină la un minim, numai pentru a satisface solicitările clienților. Eng - cash ratio.

Raport de schimb – indicator financiar care exprimă puterea de cumpărare a monendei unei țări în cadrul relațiilor economice internaționale. Se calculează ca raport între indicele prețului mediu de import, pe întreaga activitate de comerț exterior, pentru relațiile cu o grupă de țări sau cu o anumită țară, pe grupe de mărfuri. Eng - terms of trade.

Rata datoriei externe – raportul dintre plățile efectuate anual de către un stat în contul datoriei publice externe pentru achitarea ratelor scadente, inclusiv dobânzile, și nivelul veniturilor totale pe care le obține în aceeași perioadă din exportul de mărfuri, prestări de servicii etc. Eng - rate of outer debt.

Rata dobânzii nominale – mărimea plății pentru resursele de credit, înscrisă în contractul de credit, care evidențiază prețul nominal plătit de debitor pentru dreptul de a utiliza resursele bănești ale creditorului. Eng - nominal interest rate.

Rata dobânzii reale – nivelul rezultat prin scăderea ratei inflației din rata dobânzii nominale. Numai în legătură cu rata dobânzii reale se pot emite judecăți de valoare privind nivelul "rezonabil" sau "exagerat" al dobânzii.

Rata dobânzii variabile – înseamnă că rata dobânzii aferente unui credit sau unei obligațiuni poate varia pe perioada cât durează un credit sau un împrumut, în funcție de rata pe piața europeană, rata LIBOR și, pentru obligațiuni, chiar în funcție de dividendele atribuite acțiunilor. De regulă se garantează o rată minimală. Eng - floating interest rate.

Rata oficială a scontului – plata care apare ca urmare a unei operații prin care o cambie deținută de o bancă comercială este trimisă, în urma scontării, unei bănci centrale în schimbul unei taxe de reescont sau taxă oficială a scontului care, de regulă, se stabilește în funcție de interesele de politică economică ale statului. Eng - bank rate.

Rata profitului – raport între masa profitului și costul de producție sau capitalul avansat; evidențiază gradul de rentabilitate sau de valorificare a factorilor de producție.

Rată – (1) termen folosit pe piața financiară; desemnează cota-parte eșalonată dintr-o datorie sau obligație, care urmează să fie plătită la un termen dinainte fixat; (2) indicator financiar exprimat sub forma unui raport procentual (de exemplu, rată a eficienței, a scontului, a dobânzii, a rentabilității, a profitului, etc.). Eng - rate.

Rată a dobânzii – dobânda exprimată în procente, plătită pentru capitalul unui împrumut sau titlu de stat purtător de dobândă. Eng - interest rate.

Rată de schimb – indicator folosit în relațiile financiar-valutare internaționale, care indică numărul de unități monetare care se oferă pentru obținerea unei unități valutare străine; prețul la care o monedă se schimbă cu o altă monedă. Eng - exchange rate.

Rată de schimb flotantă – valoare de schimb a unei monede în altă monedă care rezultă din jocul ofertei și cererii pe piața valutară. Eng - floating exchange rate.

Rată lombard – rată a dobânzii pe care băncile centrale o acordă băncilor comerciale pe baza amanetării de titluri. Eng - lombard (collateral) rate.

Reasigurare – operație prin care un asigurator se asigură el însuși împotriva riscurilor pe care acceptă să le acopere. Eng - reinsurance.

Recesiune – fază a ciclului economic caracterizată prin restrângerea activității economice în majoritatea branșelor (sectoarelor). Recesiunea urmează după o expansiune economică, mai mult sau mai puțin pronunțată. În această fază are loc, la început, o scădere a cursului titlurilor de valoare la bursă, o creștere a ratei dobânzii, scăderea cererii de bunuri de consum, reducerea producției de bunuri de consum, sporirea șomajului, după care scade accelerat producția de echipamente de lucru și întreaga situație economică se înrăutățește. Producția de bunuri și servicii se adaptează unui consum mai mic sau care sporește în proporții mai mici decât venitul. Eng - recession.

Recuperare – lichidarea unei datorii privite din punctul de vedere al creditorului. Eng - collection.

Redevență – plată care apare ca urmare a concesionării sau a altor forme de cedare a dreptului de folosință, pe termen lung, pentru exploatarea în condiții determinate a unor bunuri aparținând domeniului public (zăcăminte de minereuri utile, de țiței, gaze, terenuri, drumuri); ea reprezintă pentru stat un venit care decurge din acest efect juridic. Eng - royalty.

Reescont – operație prin care o bancă centrală scontează efecte prezentate de către o bancă, efectele fiind deja scontate de aceasta din urmă. Eng - rediscounting.

Reeșalonarea datoriilor – convenție, înțelegere între debitor și creditor cu privire la stabilirea unor noi termene și rate de rambursare a împrumutului, în situația în care termenele convenite inițial nu pot fi respectate de debitor. Eng - debt rescheduling.

Reevaluare a fondurilor fixe – operație prin care se urmărește actualizarea valorii mijloacelor fixe. Eng - revaluation of fixed assets.

Reformă monetară – (1) schimbare esențială, făcută de către stat, în sfera circulației bănești, care constă în înlocuirea unui sistem bănesc cu altul sau modificarea unor părți componente importante ale acestuia. Este efectuată în vederea reconsiderării valorii banilor, pentru a retrage din circulație banii de hârtie rămași în plus, ca urmare a unor cauze majore: inflație, război etc. (2) proces amplu care vizează schimbările produse în legea monetară sau modificările efectuate asupra elementelor sistemului bănesc dintr-o țară. Presupune schimbarea definiției date unității monetare printr-o micșorare a conținutului de aur al unității (devalorizării) sau majorarea acestuia (revalorizare), adică modificarea valorii paritare exprimate în aur. Eng - money reform.

Regim valutar – ansamblul reglementărilor legale ale unei țări care legiferează și utilizarea valutelor, precum și a altor mijloace de plată străine, atît de către rezidenți, cât și de către persoanele fizice sau juridice străine. Eng - foreign exchange arrangements.

Registrator – companie care ține evidența titlurilor financiare emise, atestă originalitatea lor și controlează ca numărul acestora în circulație să nu depășească numărul aprobat de organul de stat. Eng - registratar.

Registru al acționarilor – listă a deținătorilor de acțiuni nominative ale unei societăți, în care se menționează numele și domiciliul acționarilor. Potrivit legii, numai persoanele înscrise în registrul de acțiuni sunt considerate acționari nominativi ai societății. Eng - share register.

Regruparea acțiunilor – restructurare a capitalului unei societăți sub formă de acțiuni, prin fuzionarea mai multor acțiuni într-una singură de o valoare nominală mai mare, sau prin reunirea acțiunilor preferințiale și a acțiunilor ordinare într-o singură categorie. Eng - reverse split.

Regularizare – (1) operație recapitulativă ce are loc între agenți economici aflați în relații de afaceri, între conturi sau fonduri cu destinație determinată prin acre se compensează mișcările reciproce cantitative și/sau valorice, în vederea lichidării (reglării) unor creanțe, impozite sau taxe precum și pentru stingerea oricăror alte obligații; (2) operație de punere în acord a datelor evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren, prin inventariere; (3) operație de corectare a erorilor de înregistrare prin stornări, virări ec.; (4) operație de stabilire și achitare a sumei în contul căreia s-au făcut plăți provizorii. Eng - regularisation.

Remiză – (1) formă de retribuire (în comerț) potrivit căreia lucrătorii primesc pentru munca prestată o sumă de bani calculată în funcție de volumul vânzărilor, cumpărărilor, contractărilor etc., pe care aceștia le efectuează; (concr.) sumă de bani acordată în acest fel. (2) operație financiară internațională prin intermediul căreia se stinge o datorie față de un creditor din străinătate pe calea transmiterii către acesta a unui instrument de plată (cec, cambie, trată etc.). Eng - reduction.

Rentabilitate – capacitate a unui capital plasat sau investit de a produce un venit, exprimat în termeni financiari. Eng - profitability.

Rentă – sumă de bani plătită pentru folosirea unui factor de producție sau a unui bun economic cu calități deosebite, care aparține altei persoane. Realizarea rentei presupune existența simultană a următoarelor condiții: bunul să fie limitat cantitativ, să nu poată fi substituit cu alt bun, cel puțin o anumită perioadă; oferta lui să fie limitată în raport cu cererea. Pentru proprietarul bunului respectiv, renta constituie un venit, o recompensă în schimbul transferării temporare a dreptului de folosință a acestuia. Eng - rent.

Renume – activ nematerial (reputație, marcă, competență tehnică etc.) care se adaugă la totalul activelor propriu-zise ale unei întreprinderi. Eng - goodwill.

Repartizarea riscurilor – răspândirea plasamentelor sau creditelor cu scopul de a se obține cea mai bună garanție posibilă contra riscurilor de capital sau de venit. Prin intermediul unei ample repartizări geografice, pe monede, pe sectoare economice și pe întreprinderi se caută obținerea unei compensări maxime a riscurilor. Eng - risk spread.

REPO (operații) – operații de vânzare a hârtiilor de valoare de stat cu răscumpărarea ulterioară a acelorași hârtii de valoare la o dată anumită și la un preț anumit, stabilit la data vânzării. Eng - REPO.

Reputația firmei – ansamblul elementelor necorporale, care contribuie la valoarea unei întreprinderi stabile. Eng - goodwill.

Resurse financiare – totalitatea mijloacelor bănești necesare realizării anumitor obiective economice, sociale sau de altă natură. Resursele financiare ale societății sau ale națiunii cuprind ansamblul resurselor financiare ale autorităților și instituțiilor financiare publice, resursele întreprinderilor publice și private, resursele organismelor fără scop lucrativ precum și reursele populației. Principalele categorii de resurse financiare publice sunt: prelevările cu caracter obligatoriu (impozitele, taxele și veniturile de la întreprinderile industriale, comerciale sau de altă natură), resursele de trezorerie, resursele provenind din împrumuturi și finanțarea prin emisiune monetară fără acoperire. Eng - financial resources.

Retenție – operație prin care se reține și se păstrează în gaj de către creditor un bun al debitorului, până în momentul în care acesta își achită datoria. Eng - retention.

Retrocedare – transferarea unei părți din comisioanele încasate de către bancă unei alte bănci sau unui intermediar în cadrul emisiunilor sau operațiunilor în consorțiu. Eng - retrocession.

Rezervă bancară obligatorie – parte din lichiditățile băncilro comerciale care se păstrează în mod obligatoriu la Banca Națională a Moldovei, constituind un instrument de garantare a operațiilor bancare și un mijloc esențial prin care BNM veghează la asigurarea lichidității în economie. Rezerva bancară obligatorie dezavantajează băncile, deoarece ea este o imobilizare de fonduri pentru care BNM plătește o dobândă foarte mică. Eng - legal bank reserves.

Rezervă valutară – resursele valutare prevăzute prin balanța de plăți externe ăentru acoperirea unor nevoi neprevăzute, ori pentru compensarea anumitor influențe conjuncturale nefavorabile.

Rezerve – ansamblul fondurilor sau valorilor conservate de subiectul economic în vederea nevoilor eventuale sau pentru motive legale sau contractuale. În accepțiunea sa generală, termenul de rezerve caracterizează bunurile sau mijloacele de plată neutilizate, într-un scop de prevedere. Constituirea de rezerve este reglementată de lege, iar pentru bănci prin dispoziții imperative ale legii bancare. Eng - reserves.

Rezidenți – totalitatea agenților (persoane publice sau private) care activează pe un teritoriu în sensul economic al termenului. Eng - residents.

Rezultate financiare – totalitatea mijloacelor bănești care rezultă din activitatea economică desfășurată în întreprinderi, cooperative, organizații etc. într-o anumită perioadă, de obicei într-un an. Rezultatele financiare ale fiecărei unități economice se determină ca diferență între veniturile obținute și cheltuielile efectuate în anul de referință. Eng - financial results.

Risc – pericol posibil, eveniment viitor dar nesigur, care poate aduce daune. Riscurile pot fi provocate de forțele naturii sau de forțele umane ca urmare a intereselor individuale deosebite, de influențe economice sau de progresul tehnic, cât și de imperfecțiunile umane. După gravitatea lor riscurile se clasifică în: foarte mare, mare , mediu, scăzut, foarte scăzut. Eng - risk.

Risc de schimb – riscul la care este expusă o întreprindere sau o bancă în ceea ce privește valoarea la un anumit termen a trezoreriei sale, provenit din incertitudinea evoluției viitoare a cursului devizelor și a ratei de schimb. Eng - exchange risk.

Risc valutar – risc care însoțește tranzacțiile cu titluri de valoare exprimate în valute străine, care poate să conducă la dezechilibrări ale bilanțului valoric exprimat în moneda națională, ca urmare a fluctuțiilor neașteptate ale ratelor de schimb valutar. Eng - currency risk.

Riscul de întreprindere – cel mai frecvent și cel mai divers risc. orice bancă este amenințată de riscul de nerambursare a creditului. Pentru a preveni sau diminua riscul de întreprindere, banca are obligația să se informeze cât mai bine, din mai multe surse, asupra întreprinderii care solicită împrumutul și să se încredințeze de garantarea acestuia. Eng - counterparty risk.

Riscul de rambursare a creditului – reprezintă probabilitatea întîrzierii rambursării creditului sau incapacitatea de plată a debitorului ca urmare a situației sale economice deficitare sau din cauza unei conjuncturi nefavorabile. Eng - repayment risk, credit risk, commercial risk.

Riscul general (al pieței) – complex de evenimente care influențează, în mod sistematic, întreaga activitate economică, cum sunt: reformele fiscale, reforme monetare, evenimente politice interne și internaționale, decizii de naționalizare a unor întreprinderi, societăți etc.

Riscul ratei dobânzii – sensibilitatea rezultatelor financiare ale unei bănci la schimbarea ratei dobânzii, consecință a activității de intermediere bancară. Riscul ratei dobânzii depinde de modul în care o bancă își structurează ativele și pasivele. Eng - interest rate risk.

Riscuri bancare – evenimente viitoare, incerte, imprevizibile, determinate fie de insolvabilitatea împrumutatului, fie de evoluția economică generală (riscurile cursurilor de schimb valutar și riscurile dobânzilor), fie chiar de structura financiară a băncii.

Riscuri financiare-monetare – riscuri determinate în principal de fluctuațiile cursurilor monetare, precum și de nesiguranța valorificării capitalului investit în cotextul operațiilor de import-export și al altor afaceri internaționale.

Roll over – metodă prin care un credit pe termen mijlociu sau lung (3-10 ani) acordat de o bancă este refinanțat prin mijloace bănești împrumutate de la alte bănci pe termen scurt (3-12 luni). Având în vedere diferența de termene, această refinanțare trebuie reînnoită succesiv până la expirarea termenului pentru care a afost acordat creditul. Dobânda pentru sumele împrumutate de la bancă pe baza de roll over este stabilită de fiecare dată când se reînnoiește refinanțarea, în funcție de dobânda pieței la acea dată.

Rotația capitalului circulant – rulajul capitalului circulant, determinat ca raport între vânzările nete ale societății și capitalului circulant; măsoară cererea de capital circulant pentru creșterea vânzărilor. Eng - rotation of the circulating capital.

Rulaj – (1) circulația capitalului unui agent economic într-o perioadă de timp; (2) în contabilitate, element din structura contului care reflectă toate intrările sai ieșirile pe parcursul unei perioade de gestiune. Eng - circulating capital.

Debitor – persoana juridică sau fizică, ce are o datorie față de o anumită întreprindere, organizație, instituție

Dare de seamă – lucrare de sinteză, cuprinzând un sistem unitar de indici și indicatori, care caracterizează activitatea și situația economico-financiară a unei unități economice sau bugetare, pe o anumită perioadă de gestiune, sub toate laturile ei principale, fașă de datele din program și din cele efective din perioada anterioară. Eng - report, account, statement.

Datorie – obligație care rezultă dintr-o relație contractuală sau din lege. Poate deseman sume de bani, cantități de mărfuri sau servicii, datorate de un individ sau grup altei persoane fizice sau juridice, sau obligații asumate de către o persoană, atestată într-un raport juridic privind restutuirea la un anumit termen a unei sume de bani sau bunuri, prestarea unor lucrări, servicii etc. Eng - debt.

Datorie flotantă – datorie pe termen lung a unei țări sau a unei alte comunități publice sub formă de credite bancare, bilete la ordin sau bunuri de trezorerie cu scadențe foarte apropiate. Eng - floating debt.

Datorii restante – datorii bănești, inclusiv dobânda aferentă, neplătite la timp de către persoana care a efectuat împrumutul. Eng - outstanding debts.

Dealer – intermediar în operațiile comerciale și de schimb. În limbaj de bursă sub denumirea de dealer se pot înțelege diferite categorii de agenți de schimb: comisionar, broker sau jobber. Eng - intermediary, dealer.

Debit – datoria unei persoane creditate; rubrică în contabilitate sub care se înregistrează datoriile sau cheltuielile. Eng - debit.

Debitor – persoană juridică sau fizică. ce are o datorie față de o anumită întreprindere, organizație, instituție. Eng - debtor.

Declarant vamal – persoană fizică sau juridică, importator sau exportator de mărfuri, care prezintă la vamă o declarație pentru mărfurile pe care le are, solicitând și primind de la organele vamale permisul de descărcare sau încărcare a mărfurilor.

Declarație vamală – document obligatoriu care se întocmește de importatori sau exportatori, în numărul de exemplare cerut de reglementările în vigoare, pe un formular imprimat al vămii, în care trebuie să se indice originea, natura, felul, cantitatea, greutatea sau numărul de bucăți al mărfurilor exportate sau importate. Eng - custom declaration.

Decontare – achitare sau încasare a unei sume datorate, fără a se folosi numerar, cu ajutorul viramentelor făcute în conturile deschise la bancă părților între care se efectuează operația. Eng - settlement.

Deducere a dobânzii – reducere a dobânzii care remunerează un de pozit de economii, dacă a fost efectuată o prelevare fără ca preavizul convenit să fi fost respectat. Eng - interest deduction.

Default (incapacitate de plată) – de cele mai multe ori, eșecul în achitarea plăților sau returnarea dobânzilor ori a datoriei nominale la termenul convenit. O țară poate fi declarată în default dacă încetează să își achite serviciul aferent unui împrumut acordat de un alt guvern sau organizație internațională, cum ar fi de exemplu, Banca Mondială. Eng - default.

Deficit – dezechilibru financiar care constă în depășirea încasărilor (veniturilor) de către cheltuielile (plățile) efectuate de către agenții economici. La nivelul țării, pentru echilibrare, se apelează în anumite situații la emisiuni suplimentare sau împrumuturi. Poate fi definit și ca lipsă de materii prime, energetice, bunuri, resurse bănești, datorită faptului că cererea depășește oferta. Eng - deficit.

Deficit bugetar – acea parte a cheltuielilor bugetare care nu poate fi acoperită din veniturile bugetare. Eng - budgetary deficit.

Deflație – politică antiinflaționistă; politică prin care se urmărește blocarea sau întârzierea creșterii prețurilor și prevenirea inflației; reducerea veniturilor nominative (personale) în intenția de a coborî prețurile; creșterea puterii de cumpărare a monedei unei țări pe plan intern și extern. Eng - deflation.

Delegare – împuternicire scrisă dată unei persoane fizice, de către o altă persoană fizică sau juridică, pentru a soluționa unele probleme economice, sociale, financiare etc., în interesul persoanei care a dat împuternicirea. Eng - delegation.

Deponent – persoană care, în baza unui contract de depozit încheiat, de regulă cu o bancă, încredințează depozitarului spre păstrare un bun mobil, cu obligația acestuia de a-l restitui în natură, în schimbul plății unei sume de bani corespunzătoare. Eng - depositor.

Depozit – din punct de vedere financiar-bancar, este suma de bani, valută sau hârtii de valoare, obiecte prețioase, depuse în cont sau spre păstrare la bănci, cu sau fără stipulație de dobândă, pe numele unei persoane fizice sau juridice, care poate dispune de sumele respective după nevoile ei și care se pot restitui, în orice moment, la cererea deponentului. Pentru primirea în depozit a unor obiecte de valoare, banca încasează de la deponent o taxă. Eng - warehouse, deposit.

Depozit bancar – sume bănești depuse în conturi bancare de persoane fizice sau juridice. Depozitele bancare se mai pot constitui și prin acordarea unui credit la cererea unui individ sau a unei firme. Deci, depozitele bancare reprezintă un activ pentru titularul contului bancar și un angajament pentru bancă. Depozitele bancare pot fi la vedere și la termen. Eng - bank deposit.

Depozit la termen – este constituit din fonduri pe termen scurt sau mediu depuse într-o bancă, pentru o perioadă fixată dinainte, de un client sau de o altă bancă. Aceste depozite prezintă pentru bancă avantajul de a nu apăsa asupra ei riscul de retragere imprevizibilă pe care îl prezintă depozitele la vedere. Din acest motiv depozitele la termen sunt remunerate respectiv. Eng - term depozit.

Depozit la vedere – reprezintă acel depozit constituit într-o bancă din fonduri disponibile în orice moment, adică fără preaviz. Aceste depozite provin, fie de la persoane fizice care le plasează în vederea consumului și economisirii, fie de la persoanele juridice care își depun în bancă trezoreria sub forma contului de depozit și a contului curent. Eng - demand funds, sight funds.

Depozitar – persoană fizică sau juridică, care în baza unui contract de depozit primește un bun mobil de la deponent, cu obligația de păstrare și restituire în natură, în schimbul plății unei taxe. Eng - depository.

Depreciere – diminuarea valorii. Eng - depreciation.

Depreciere monetară – diminuarea sau scăderea valorii monedei naționale privind puterea de cumpărare, situație reflectată în creșterea prețurilor de piață ca urmare a politicii inflaționiste și a dezechilibrului de lungă durată a balanței de plăți externe. Deprecierea monetară poate apărea față de mărfuri, servicii, sau alte categorii de valori materiale sau față de aur. Eng - monetary devaluation.

Deschidere de credit (linie de credit) – convenție prin care un bancher se angajează să pună la dispoziția clientului său, în condiții determinate o sumă fixată pe care acesta din urmă va putea să o folosească în funcție de nevoile sale. Eng - credit line.

Deturnare – operație prin care se dă unor fonduri bănești altă destinație decât cea prevăzută legal. Eng - embezzlement.

Devalorizare – reducerea oficială a valorii unei monede naționale față de etalonul în care este exprimată; se folosește numai în condițiile cursurilor de schimb fixe, însemnând reducerea parității. În condițiile cursurilor de schimb flotante, noțiunea de devalorizare este înlocuită, în sens restrâns, cu cea de depreciere valutară, adică diminuare a valorii monedee pe piețele de schimb în funcție de cerere și ofertă. Eng - devaluation.

Deviz – parte din documentația tehnico-economică care cuprinde evaluarea lucrărilor de construcții-montaj, pe bază de antecalcul. Eng - estimate.

Devize – (1) titluri de credit exprimate într-o valută convertibilă, pe termen scurt - cambiile, biletele la ordin, cecurile, obligațiunile etc. mai puțin valutele efective și cele aflate în cont. (2) monedă considerată în raport cu alte monede.

Diferența de curs – diferența care poate să apară în urma modificării cursului valutelor sau hârtiilor de valoare la bursă. În cazul urcării cursului, diferența de curs capătă caracteristice unui profit de curs pentru deținătorii de valută sau hârtii de valoare; invers, în situația scăderii cursului, avem de-a face cu o pierdere de curs. Diferența de curs este exprimată în cifre absolute sau în procente.

Dificultate financiară – termen generic folosit pentru a explica ansamblul de întreruperi sau încetări de cativitate industrială și comercială. Eng - nonfulfilment.

Disagio – (1) diferență dintre valoarea nominală a unui titlu și prețul de piață (cotație); (2) în documentul schimburilor valutare reprezintă diferența dintre un curs la un termen inferior cursului la vedere al unei valute. Se exprimă în procente față de valoarea nominală a acestora. Eng - disagio.

Disciplină de credite – nerespectarea tuturor normelor bancare cu privire la acordarea, folosirea, garantarea și rambursarea creditelor la scadență. Presupune utilizarea creditelor bancare numai în scopuri pentru care au fost acordate, garantarea lor cu valori materiale sau cu veniturile care urmează să se realizeze în perioadele viitoare, rambursarea creditelor la scadență, preîntâmpinarea existenței creditelor negarantate și restante și prezentarea cu promptitudine de către unitățile economice a documentelor solicitate de bancă. Pentru întărirea disciplinei de credit, băncile trebuie să-și exercite în mod riguros controlul cu prilejul realizării operațiilor de creditare, de decontare și de casă.

Discont – cotă-parte, procent din valoarea titlurilor de credit încasat de către bănci ca urmare a discontării (cumpărării) acestora înainte de scadență. Eng - discount, backwardation.

Disponibil la bancă – sume aparținând societăților comerciale, regiilor autonome etc., care se află în cont la bancă, fără destinație de moment, ținute la dispoziția acestora pentru acoperirea cheltuielilor legate de activitatea și afacerile pe care acestea le întreprind. Eng - available in bank.

Disponibilități – totalitatea activelor din bilanț de care întreprinderea poate să dispună imediat sau pe termen scurt. Eng - liquid assets.

Dispoziție de plată – document de decontare prin care titularul unui cont cere băncii care îl deservește să plătească unuii beneficiar-titular de cont o sumă de bani. Eng - cash order, payment instructions.

Dividend – suma din profitul unei companii, distribuită acționarilor deținători de acțiuni obișnuite; de regulă se exprimă fie ca procent din valoarea nominală a capitalului sub formă de acțiuni cu drept de vot, fie ca sumă absolută ce revine pe o acțiune. Eng - dividend.

Dobândă – prețul serviciului făcut de către creditorul debitorului, plătit de acesta din urmă pentru a dobândi dreptul de a folosi o sumă de bani în cursul unei perioade determinate. Eng - interest.

Dobândă bancară – dobândă acordată pentru fondurile depozitate la o bancă; dobândă preluată de o bancă pentru un împrumut pe care îl acordă. Eng - bank interest.

Dobândă de depozit – dobânda acordată de bănci pentru perioada de depunere, cu dobândă fixă sau variabilă, potrivit reglementărilor specifice. Eng - deposit interest.

Dobândă interbancară – rata dobânzii practicată pentru credite de la bancă la bancă. Eng - interbank interest.

Dobânzi compuse – se formează adunând dobânda simplă pentru capital la sfârșitul unei perioade de dobândă (lună, trimestru sau semestru). Pe baza acestei sume globale se calculează dobânda pentru perioada următoare. Eng - compound interest.

Documente justificative – documente cu care contabilii sau alți gestionari justifică regularitatea și corectitudinea operațiilor lor. Eng - vouchers.

Drept de creanță – dreptul care aparține unei persoane (creditor), de a cere altei persoane (debitor) să-și îndeplinească o obligație: de a da sau a nu da, de a face sau nu face ceva, reprezentând o creanță activă pentru creditor și una pasivă pentru debitor. Eng - law of debt.

Drept de gaj – dispoziții legale care reglementează punerea unor creanțe sau a altor drepturi alienabile în posesia unei persoane în scopul constituirii unei garanții reale. În cazul neonorării obligațiilor de către debitor, creditorul gajist are dreptul de a realiza gajul în profitul său. Eng - legal lien.

Drepturi antidumping și drepturi compensatorii – se aplică mărfurilor importate la un preț mai mic decît cel de pe piața țărilor exportatoare. Dacă mărfurile beneficiază de subvenții în țările exportatoare se aplică dreptul de compensație. Aceste două tipuri de drepturi au câștigat în importanță prin eliminarea progresivă a taxelor vamale din cursul ultimilor ani. Aceste reglementări produc unele distorsiuni concurenței prin conferirea de avantaje nejustificate unor întreprinderi sau sectoare de producție.

Dumping – export de mărfuri la prețuri inferioare celor practicate pe piața internă și mondială, cu scopul înlăturării concurenței și acaparării de noi piețe. Eng - dumping.

Bancă Centrală (Națională) – bancă, obiectivul principal al căreia este de a realiza și a menține stabilitatea monedei naționale. Totodată ea este învestită cu funcții de emisiune a monedei și de manevrare directă sau indirectă a volumului și a costului creditului la nivel național. Eng - Central Bank.

Bancă colectoare – denumire utilizată în cadrul incasoului documentar. COnform definiției date de Camera Internațională de Comerț, orice bancă implicată în procesarea ordinului de incasare, cu excepția băncii emitente, este numită bancă colectoare. Eng - collecting bank.

Bancă corespondentă – relația permanentă a unei bănci pe altă piață financiară, unde ea nu dispune de o reprezentanță proprie. Eng - correspondent bank.

Bancă de emisiune – instituție financiară cu rolul de a emite monedă și de a asigura controlul asupra masei monetare, de a acorda credite altor bănci prin operații de reescont și de a coordona întreaga politică monetară a statului. Eng - issuing bank.

Bancă de investiții – instituție bancară a cărei activitate principală este, pe lângă acordarea creditelor, gestionarea participațiilor în întreprinderi. Eng - investment bank.

Bancă remitentă – denumire utilizată în cadrul incasoului documentar. Banca remitentă este banca ordonatorului incasoului, cea căreia i s-a încredințat operația de a transmite cumpărătorului documentele comerciale ale mărfii contra efectuării plății sau acceptării unei cambii. De regulă, banca remitentă, nu va efectua ea însăși această operație, ci o va îndeplini prin intermediul altei sau altor bănci, numite bănci colectoare. Eng - remitting bank.

Bancă universală – instituție ce efectuează toate operațiile bancare și nu își limitează activitatea la anumite sectoare sau operații. Eng - full-service bank.

Bancher – proprietar (sau mare acționar) al unei bănci cu capital particular, pe care îl pune la dispoziția celor interesați să împrumute. Eng - banker.

Bancnotă – hârtie-monedă emisă de o bancă reprezentând o promisiune a acesteia de a achita la cerere posesorului valoarea nominală înscrisă pe titlu. Înainte, bancnotele erau convertibile în cantități corespunzătoare de aur, însă la ora actuală, promisiunea de plată nu înseamnă decât deținerea unui instrument de plată legal. Eng - bank note.

Bancrută – starea în care se poate afla o persoană juridică care fiind în situația de a nu-și putea îndeplini obligațiile financiare, este declarată prin hotărâre judecătorească în stare de insolvabilitate. Bunurile existente vor fi administrate de organul stabilit prin hotărâre judecătorească. Bancruta poate fi de mai multe tipuri: de stat, frauduloasă și simplă. Eng - bankruptcy.

Bancrută de Stat – situația în care statul nu-și îndeplinește condițiile contractuale ale unui împrumut public. Eng - state bankruptcy.

Bancrută frauduloasă – modul prin care un comerciant își gestionează incorect patrimoniul cu scopul de a produce pagubă creditorilor, motiv pentru care a încetat plățile și a fost declarat în stare de faliment. Bancrută frauduloasă poate fi declarată în următoarele situații: sustragerea și falsificarea registrelor, distrugerea, tăinuirea sau diminuarea activului, simularea și declararea frauduloasă a pasivului. Eng - fraudulent bankruptcy.

Bancrută simplă – este reprezentată de situația în care un comerciant, declarând starea de faliment sau încetând plățile, se constată cî aceste efecte economice s-au datorat săvârșirii următoarelor fapte: a f[cut cheltuieli persoanle mai mari dec\t condițiile pecuniare pe care le avea; a utilizat o parte importantă din avutul comerțului în operații de hazard, a contractat unele împrumuturi păgubitoare; a plătit pe unii creditori cu preferință în dauna masei creditorilor; nu a ținut regsitre contabile sau le-a ținut neregulat. Eng - simple bankruptcy.

Bani – instrument de natură să faciliteze schimbul de bunuri și servicii, precum și acumularea de avere financiară; în mod obișnuit în categoria banilor sunt incluse bancnotele, monedele și depozitele bancare. teoria banilro atribuie 3 funcții instrumentelor care îndeplinesc funcția de bani: mijloc de schimb, etalon al valorii și mijloc de tezaurizare. Eng - money.

Bani de cont – bani fără existență materială (denumiți și bani scripturali); disponibilitățile aflate în conturile bancare circulând între aceste conturi prin operații de virament sau transfer între conturi. Disponibilitățile din cont pot proveni din depuneri sau din deschideri de credit ale băncilor în favoarea unor titulari de cont. Eng - account money.

Bani în casă – cantitatea de bani deținuți "în casă", adică sub formă de lichidități, gata de a fi utilizate, dar care momentan nu sunt folosite. Eng - cash in hand.

Beneficiar – agent economic, persoană fizică sau juridică, a cărei poziție în relațiile cu partenerii îi conferă calitatea de a primi mărfuri, servicii, sume de bani sau titluri (cambii, bilete la ordin, acreditive, scrisori de credit, polițe de asigurare etc.) Eng - beneficiary.

Beneficiu – produs net al unei întreprinderi la sfîrșitul unui exercițiu, în urma scăderii cheltuielilor generale și a datoriilor, precum și a tutror amortizărilor activelor sociale și a tuturor rezervelor pentru riscurile comerciale și industriale. Eng - profit.

Bilanț – document contabil de sinteză ce reprezintă la un moment dat atât relația de egalitate care există între soldurile activului și pasivului, cât și situația netă a exercițiului financiar. Eng - balance sheet.

Bilanț bancar – în unele țări bilanțul unei bănci trebuie întocmit conform dispozițiilor speciale ale legii privind băncile și pe baza prevederilor ordonanțelor privind prezentarea conturilor anuale. Eng - banking balance sheet.

Bilanț consolidat – bilanț al unui grup de întreprinderi, întocmit prin fuzionarea bilanțurilor întreprinderilor din grup. Pentru întocmirea sa se cumulează bilanțurile societăților componente, procesându-se la anularea dublelor înregistrări, la compensarea creanțelor reciproce și eliminarea unor sume, cum ar fi participările la capitalul subsidiarelor, cu scopul de a se obține un singur document sintetic pe întregul grup. Eng - consolidated balance.

Bilet de tezaur – formă a împrumuturilor contractate pe piața internă, inclusiv la banca centrală, pe termen scurt. În unele țări emisiunea de bilete de tezaur este plafonată prin lege, în timp ce în altele aceasta este nelimitată. În acest din urmă caz, emisiunea de bilete de tezaur din instrument de trezorerie (de acoeperire a golurilor temporare de casă) se transformă în mijloc de echilibrarea a bugetului de stat (de acoperire a deficitului bugetar). Biletele de tezaur se emit numai sub formă contabilă, nu sunt purtătoare de dobândă, dar se vând cu rabat, urmând ca la scadență investirorul să incaseze valoarea lor nominală. Eng - treasury note.

Bilet la ordin – înscris prin care emitentul se angajează să plătească unui beneficiar, sau la ordinul acestuia, o sumă de bani determinată, la un anumit termen. Eng - promissory note.

Blocarea contului – situație în care se găsește contul curent, contul de disponibilități sau orice alt cont deschis la o bancă comercială a unui agent economic, din care nu se pot efectua operații pentru satisfacerea obligațiilor exigibile ale titularului de cont. Cauzele principale care generează blocarea contului pot fi dezechilibrul dintre încasări și plăți care determină lipsa lichidităților și epuizarea disponibilului în cont; acumularea de titluri exigibile acceptate de titularul de cont care depășesc disponibilul în cont; nerespectarea regulilor bancare convenite cu titularul la deschiderea contului. Blocarea contului poate fi temporară, până la restabilirea capacității de plată a titularului de cont, sau constituie un indiciu al încetării plăților și declarării falimentului. Eng - account's obstruction.

Bon – act justificativ, care circulă în interiorul unității economice și care confirmă circulația și consumul unor valori sau desfășurarea unor activități.Bonul poate fi de consum, de lucru, de restituire, de predare-transfer etc.Unele bonuri pot circula și în afara unității economice, cum sunt, de exemplu, bonurile de vânzare a mărfurilor. Eng - ticket, bill, note.

Bon de trezorerie – hârtie de valoare de stat răscumpărabilă la valoarea nominală, cu o scadență de 28, sau 91, sau 182, sau 273, sau 364 de zile calendaristice vândută la un preț inițial mai mic decât valoarea nominală. Eng - treasury note, treasury bill.

Bonificație a dobânzii – subvenție vărsată de către stat unui organism financiar, care îi permite acestuia să reducă rata dobânzii la împrumuturile pe care le acordă anumitor debitori. Eng - interest rate subsidy.

Bonitate financiară – formă a încrederii pe care o atestă o persoană fizică sau juridică în momentul solicitării unui credit, de a restitui la scadență creditele contractate împreună cu dobânzile aferente, încrederea pe care o inspiră un solicitant de credit. Aprecierea bonității foinanciare se face pe baza analizei bilanțului, precum și a modului în care au fost onorate în trecut obligațiile contractuale. Eng - financial trust worthiness.

Bonitatea unităților economice – capacitatea de plată a obligațiilor pe care le au precum și celor ce urmează să și le asume. Se exprimă prin solvabilitate, rentabilitate și lichiditate. Eng - trustworthiness.

Borderou – listă recapitulativă în care se înscriu conturi cu sumele lor, acte dintr-un dosar, mărfuri, materiale dintr-o magazie etc Eng - bordereau, list.

Broker – intermediarul care mijlocește încheierea unui contract prin punerea în legătură a vânzătorului cu cumpărătorul și care nu are relații de durată cu nici unul din cei doi parteneri, el lucrînd pe baza unor ordine izolate, în schimbul unui comision pentru activitatea depusă. Eng - broker.

Broker financiar – persoană fizică sau juridică avînd ca obiect de activitate intermedierea de împrumuturi pe termen scurt pe piața financiară, la bursă, între bănci, firme care scontează polițe și cei care negociază hârtii de valoare. Brokerul financiar nu împrumută el bani, ci acționează pe baza unui comision pentru intermedierea diferitor împrumuturi. Eng - financial broker.

Brokeraj – operații efectuate de către brokeri în vederea intermedierii actelor comerciale, de asigurări, financiare etc. Prin brokeraj se înțelege și plata brokerilor pentru operațiile efctuate. Eng - brokerage.

Bruto – 1. greutate totală a unei mărfi, inclusiv greutatea ambalajului. 2. Venitul sau profitul total, din care nu au fost scăzute cheltuielile de producție, pierderile, impozitul etc. Eng - in the gross.

Buget – termen generic (buget de familie, buget de stat, buget de venituri și cheltuieli etc.) prin care se înțelege situația previzională a veniturilor și cheltuielilor bănești ale unei entități sau colectivități din cursul unei perioade de timp, de obicei un an. Bugetul trebuie să fie rezultatul unei decizii cu privire la asumarea a două obligații: (a) obligația de a stabili cu anticipație lista veniturilor și cheltuileliro bugetare, ceea ce înseamnă a opta pentru anumite venituri și cheltuieli din mai multe posibile, și (b) obligația ca, odată aceste opțiuni stabilite, ele să fie respectate pe parcursul execuției bugetului. Eng - budget.

Buget de venituri și cheltuieli – document care fundamentează activitatea financiară a agenților economici și direcționează executarea acesteia pe o perioadă determinată. Eng - incomes and expenditure budget.

Bunuri – produse materiale ale unei activități economice. Eng - goods.

Bunuri lichide – bunuri sub formă de bani, sau care pot fi repede convertibile în bani. Eng - liquid assets.

Bursă – piață pe care se vînd și se cumpără diferite mărfuri, în cantități mari, sau hârtii de valoare, cum ar fi acțiunile sau obligațiunile. În funcție de natura obiectului care este supus schimbului, bursele pot fi: de mărfuri, de titluri de valoare, valutare.

Bursă de valori – piață financiară secundară care facilitează vânzarea și cumpărarea titlurilor de valori (acțiuni, obligațiuni etc.) emise anterior. Activitățile de vânzare-cumpărare se efectuează numai prin intermediul agenților de schimb (brokeri, curtieri, jobleri). Consiliul bursei stabilește zilnic cursul în funcție de cerere și ofertă pentru fiecare titlu de valoare și îl fac public prin intermediul listelor de cursuri ale bursei sau prin afișaj electronic, în sala de tranzacții. Bursa de valori nu acceptă negocierea titlurilor de valoare emise de societățile comerciale care se află la un moment dat în dificultăți financiare sau care prezintă un risc financiar. Eng - stock exchange.

Cambie – efect de comerț prin care un creditor, numit trăgător, dă ordin debitorului său, denumit tras, să plătească la o scadență stabilită o sumă de bani unei persoaen desemnate, beneficiarul. Eng - bill of exchange.

Capacitate de împrumut – posibilitatea unei întreprinderi de a apela la împrumuturi, ținând seama de structura sa financiară. Eng - loan ratio.

Capacitate de rambursare – aptitudinea unei întreprinderi de a onora la scadență împrumuturile pe care le-a contractat. Eng - repayment ratio.

Capital – valoarea netă a fondurilor de care dispune o instituție financiară, reprezntând diferența dintre active și pasive. Eng - net worth.

Capital bancar – resursă formată din fondurile proprii ale băncilor și din fondurile obținute din depunerile diferitor agenți, care este folosită pentru acordarea de credite purtătoare de dobânzi. Eng - banking capital,

Capital bănesc – sumă de bani sub forma căreia apare inițial orice capital și, care în anumite condiții, creează un profit deținătorilor. Eng - capital pecuniary.

Capital de împrumut – formă de individualizare și parte a capitalului bănesc pe care întreprinzătorii îl dau cu împrumut (îl cedează pentru un anumit timp) altor întreprinzători, în schimbul unei plăți (recompense), numite dobândă. Eng - loan capital.

Capital propriu – fondurile proprii ale unei firme care se constituie, în principal, din rezerve sau din capitalul social al firmei. Eng - equity.

Capital reglementat – fondurile proprii pe care instituția financiară trebuie să le mențină în conformitate cu regulamentele Băncii Naționale, în care sunt stabilite părțile componente ale capitalului reglementat și suma minimă pe care instituția trebuie să o mențină în raport cu activele ponderate la risc ori cu totalul activelor. Eng - regulatory capital.

Capital social – totalitatea sumelor puse în mod permanent la dispoziția unei societăți de către proprietari sau asociați, sub formă de aport. Eng - stock capital, share capital.

Capital statutar – suma capitalului stabilit prin statut la înființarea unei societăți; pe parcursul activității societății capitalului statutar poate fi modificat prin decizia adunării generale a acționarilor. Eng - authorized capital stock.

Capitaluri circulante – ansamblul elementelor de activ în stare de rotație permanentă într-o întreprindere, alcătuit din valori de exploatare, realizabile și disponibile, exclusiv provizioanele pentru depreciere. Eng - current assets.

Capitaluri flotante – capitaluri care trec de pe o piață pe alta pentru a fi plasate pe termen scurt, în funcție de evoluția ratei dobânzilor și a riscurilor valutare. Eng - hot money.

Casă de circulație – casieria unității bancare prin care se efectuează operații zilnice de încasări și plăți în numerar, pentru satisfacerea cererilor titularilor de conturi deschise la bancă. Din casa de circulație se eliberează numerarul necesar întreprinderilor în vederea efectuării de către acestea a plăților pentru retribuții, pensii, îndemnizații etc. În casa de circulație numerarul poate fi păstrat până când suma lui ajunge la un anumit plafon fizic. Sumele cae depășesc acest plafon se varsă automat în fondul de rezervă. Casele de circulație pot fi de încasări, de plăți și mixte. Eng - house of circulation.

Casier – persoană împuternicită să efectueze operații de încasări, păstrări și plăți de numerar sau de alte hârtii de valoare, într-o unitate economică sau instituție. Eng - cashier.

Casierie – locul unde se țin banii în numerar (biletele de bancă și moneda divizionară). Eng - cash-box.

Cash (bani gheață) – disponibilități bănești existente la un moment dat asupra unei persoane fizice sau juridice. Eng - cash.

Cauțiune – angajament luat de o persoană (garant sau fidejusor) de a satisface o obligație care revine unei alte persoane (debitor principal), atunci când aceasta din urmă s-ar afla în situația să nu o poată onora. Eng - guarantee, surety bond.

Cec – înscris prin care proprietarul unor fonduri, depuse la o bancă sau la un organism similar, dă ordin bancherului său să plătească la vedere o anumită sumă de bani în favoarea unui terț sau în favoarea celui care dă ordinul. Eng - cheque (U.K.), check (USA).

Cedent – persoană care transmite în baza unui contract de cesiune dreptul său de creanță unei alte persoane care dobândește astfel calitatea de creditor. Termenul contrar este cesionar. Eng - assignor.

Cerere – cantitatea de bunuri sau servicii care poate fi cumpărată la un preț definit în decursul unei unități de timp date, pe o piață. Eng - demand.

Certificat de depozit – titlu emis pe termen scurt (1-12 luni) sau mediu (până la 5 ani) de o bancă și cotat pe europiețe. prin acest titlu, banca atestă primirea unei sume de bani pe care o va rambursa cu dobânzile aferente la scadența prevăzută. Eng - certificate of deposit.

Certificat nominativ – document eliberat titularului unui titlu nominativ, pentru a-i permite să-și dovedească drepturile. Eng - registered security.

Cesionar – persoană căreia îi este făcută o cesiune. Termenul contrar este cedent. Eng - assignee.

Cesiune – transmitere de către o persoană (cedent) altei persoane (cesionar), prin voința părților sau în temeiul legii, a unui drept, a unui bun sau a unei datorii, de regulă cu titlu oneros. Eng - assignment.

Cheltuieli – (1) rubrică într-un registru contabil unde se trec sumele cheltuite. (2) consum al unor sume bănești pentru satisfacerea necesităților. Eng - expenses.

Chenzină – salariu pe care angajatul îl primește la fiecare jumătate de lună.

Chirografar – persoană care certifică deținerea unui drept personal de către creditor, pe baza unui act sub semnătură autentică.

Cifră de afaceri – Indicator sintetic economico-financiar care exprimă volumul veniturilor obținute de către o unitate economică, de către o firmă, pe baza operațiilor comerciale efectuate într-o perioadă de timp dată, de obicei un an. Cifra de afaceri însumează toate încasările rezultate din acte de comerț; vânzări de bunuri materiale, prestări de servicii, depuneri la bancă și instituții financiare, acordare de credite, joc la burse, inclusiv la cele valutare. În limbaj contabil-financiar, cifra de afaceri mai este cunoscută și sub numele de "venituri brute" sau "vânzări". Servește ca indicator de apreciere a mărimii unei unități economice, a puterii ei economico-financiare și stă la baza impunerii fiscale. Eng - turnover.

Circa (CCA) – conform prevederilor Camerei Internaționale de Comerț, atunci când acest termen sau expresii similare sunt utilizate în cadrul unui acreditiv, referindu-se la suma acreditivului sau cantitatea mărfurilor, ele sunt interpretate ca permițând o diferență care să nu depășească 10% în plus sau în minus față de valoarea la care se referă. Eng - circa.

Circulație bănească – mișcarea masei banilor în circulație, indiferent de forma banilor, ca urmare a operațiilor de încasări și plăți determinate de curentele de mărfuri, de prestările de servicii etc. în cadrul economiei naționale. În cazul monedelor principale și divizionare, bancnotelor și biletelor de tezaur, circulația bănească se efectuează prin viramente sau transferuri între conturi. În general în procesul circulației, titularii conturilor pot transforma disponibiltățile lor din conturi în numerar. De asemenea numerarul poate fi transformat în bani de cont prin depunerea lui în cont la bancă. Lărgirea circulației bănești provoacă creșterea prețurilor, ceea ce atrage după sine mărirea profiturilor, stimularea inițiativei întreprinderilor, dându-se un impuls înviorării și avântului economic. Dimpotrivă, restrângerea circulației bănești este apreciată ca o măsură care duce la scăderea prețurilor și la declinul activității economice. Eng - currency.

Clearing – sistem de compensare a creanțelor (clearing bancar, clearing de titlu) asigurat de un oficiu central pentru raționalizarea mișcărilor de fonduri și/sau titluri. Eng - clearing.

Client – cumpărător potențial sau efectiv al bunurilor ori serviciilor pferite spre vânzare, respectiv - prestare, de către un vânzător sau un prestator de servicii. Eng - client.

Cod fiscal – ansamblu de reglementări fiscale, al cărui scop este unificarea diverselor proceduri cuprinse în legile fiscale speciale, adaptarea unora din ele la noile condiții ale economiei de piață, reglementarea eventuală a unor noi proceduri. Eng - fiscal code.

Coeficient de acoperire – indicator financiar-bancar care exprimă raportul prescris de lege între fondurile proprii ale băncilor și ansamblul angajamentelor lor. Eng - cover ratio.

Coeficient de îndatorare – rata care pune în evidență, în pasivul bilanțului unei întreprinderi, partea capitalurilor proprii și cea a capitalurilor împrumutate. Eng - debt equity ratio.

Coeficient de lichiditate – rata care pune în evidență, pornind de la bilanțul unei întreprinderi, relația ce există între angajamentele pe termen scurt și activele realizabile și disponibile care permit întreprinderii să le facă față celor dintâi. Eng - liquidity ratio.

Comisie de cenzori – organ coelctiv cu atribuții de control asupra Consiliului unei societăți, neavând nici o atribuție de gestiune, ci numai de control. Eng - supervisory board.

Comandă – cerere de livrare a unei mărfi su de executare a unui serviciu, specificând cantitatea, prețurile, termenele de execuție și de achitare. Eng - order.

Comision – remunerație pentru intermedierea sau executarea unui serviciu; sumă de bani cuvenită comisionarului, în baza contractului de comision. Se calculează în sumă fofetară sau pe baza unui procent aplicat asupra valorii operației executate. Eng - commission.

Comision bancar – comision prelevat peste nivelul dobânzii bancare pentru servicii speciale sau în funcție de un risc anumit. Eng - bank commission.

Comision de angajament – taxă plătită unui creditor (o bancă) pentru o linie de credit sau împrumut. În general, această taxă se plătește pentru porțiunea neutilizată din împrumut sau din linia de credit și încetează a se plăti atunci când suma întreagă a împrumutului/liniei de credit este utilizată/plătită de către împrumutat. Eng - ppledge commission.

Comision de schimb – sumă preluată pentru vânzarea-cumpărarea unei valute străine. Eng - exchange commission.

Competitivitate – ansamblu de condiții pe care trebuie să le îndeplinească un produs pentru a fi în măsură să pătrundă, să se mențină sau să-și întărească poziția pe o anumită piață, în condiții de concurență similare. Eng - competitiveness.

Concern – grup de întreprinderi legate prin participații financiare. Eng - concern.

Concern bancar – formă de participație bancară, în cadrul căreia banca tutelară, deținătoare a unui număr de acțiuni ale băncilro afiliate, controlează capitalurile cu care lucrează aceste bănci. Formal, băncile afiliate rămân independente, de fapt însă ele depind întru totul de banca tutelară. Eng - banking concern.

Concordat – contract între debitor și masa creditorilor, având ca obiect stabilirea condițiilor de asanare a datoriilor fără compromiterea posibilităților de redrasare a situației financiare a debitorului. Eng - arrangement with creditors.

Concurență – competiție care se desfășoară în economiile de piață atât pe plan național, cât și internațional între firme producătoare, comerciale, bancare, etc. în vederea realizării unor profituri cât mai mari. Eng - competition.

Condiții de livrare – element esențial al contractului de vânzare-cumpărare internațional. Indică determinarea locului și momentului în care are loc livrarea, precum și riscurile, cheltuielile de transport. Cunoscute sub numele de reguli INCOTERMS. Eng - terms of delivery.

Condiții de plată – element complex al contractului de vânzare-cumpărare internațional, care include: mijlocul de plată (monedă de decontare), instrumentul de plată (trată, cec), termenul de plată, modalitatea de plată (ordin de plată, incaso, acreditiv), documentele necesare pentru încasarea contravalorii mărfii livrate. Eng - terms of payment.

Conjunctură – totalitate a trăsăturilor economice, monetare etc. ale unei țări, ale unui grup de țări sau ale lumii, care sunt caracteristice unei anumite perioade și care reflectă legile interne ale dezvoltării și tendințele de viitor. Eng - environment.

Conosament – document utilizat în transportul mărfurilor pe apă (transport fluvial și maritim), care atestă predarea mărfurilor pentru transport. Conosamentul constituie și un titlu de credit reprezentativ, posesia lui însemnând posesia mărfii, care înlesnește transmiterea proprietății produselor prin andosare. Eng - bill of loading.

Consiliu – organ coelctiv însărcinat cu conducerea unei societăți. Consiliul societății reprezintă interesele acționarilor în perioada dintre adunările generale și, în limitele atribuțiilor sale, exercită conducerea generală și controlul asupra activității societății. Eng - Administrative council, Board of Directors.

Consorțiu bancar – grupare neinstituționallizată de bănci, care prin reunirea eforturilor și resurselor, temporar sau pe o perioadă nelimitată de timp, își împart realizarea unui credit în folosul unei operații sau al unui client determinat, în vederea finanțării în condiții avantajoase a unor obiective de mare amploare. Reuniunea unor bănci în consorțiu bancar u diminuează, desigur, riscul nonprofitabilității. DIn această cauză, acordarea de credite de către consorțiul bancar se face după o analiză foarte exigentă a gradelor de risc și a șanselor de eficiență și profitabilitate. Pentru calificarea unui astfel de grup se folosește frecvent denumirea de pool bancar, iar creditele astfel oferite se numesc credite consorțiale. Eng - banking syndicate.

Consulting – activitate de servicii practicată pe plan intern și internațional, pe baza unui contract, care constă din prestarea de consultații, elaborarea de studii, prezentarea de informații, sugestii etc., agenților economici în legătură cu aspectele tehnice, economice și juridice cu care aceștia se confruntă în activitatea lor. Activitatea de consulting este organizată în cadrul unor mari firme, sau prin instituții specializate. Eng - consulting.

Consum – utilizarea unui bun sau a unui serviciu pentru satisfacerea unei nevoi, utilizare care implică distrugerea acestui bun sa u serviciu. Eng - consumption.

Cont – tablou contabil cu reprezentare numerică, exprimată în unități monetare, a cărui funcționare se bazează pe principiile contabilității în partidă dublă. În el se reflectă situația și mișcarea elementelor materiale, a proceselor de transformare, a relațiilor de drepturi/obligații cît și rezultatele obținute în administrarea patrimoniului unui agent, persoană fizică sau juridică sau a altei entități patrimoniale de drept public sau privat. Eng - account.

Cont analitic – tablou care exprimă în etalon bănesc și/sau în unități fizice situația și mișcarea unui element patrimonial, a unui proces economic ori financiar sau a unui rezultat, definite pe baza caracteristicilor proprii, individualizate ca specie, în concordanță cu necesitățile gestionare sau de alt ordin ale întreprinzătorului. Se reflectă valoric în conturile sintetice, având aceleași funcții ca și acestea. Conturile analitice constituie instrumentele de bază ale controlului financiar și gestionar. Eng - analytical account.

Cont bancar – cont deschis la o bancă pe numele unui client. Eng - banking account.

Cont conjunctiv – instrument financiar-bancar sub formă de cont deschis, în numele a două sau mai multor persoane, având fiecare dreptul de a dispune singură de activul contului chiar după decesul unuia sau altuia dintre titulari. Eng - conjunctive account.

Cont curent – cont care servește la înregistrarea, în ordine cronologică, în debit sau în credit, a tuturor operațiilor intervenite în tranzacțiile titularului. Sumele depuse în cont curent primesc o sumă mai mică sub formă de dobândă comparativ cu alte depozite constituite de titular. Eng - current account.

Cont de depozit – instrument financiar-bancar reprezentat ca un depozit de fonduri făcut sub formă de cont. Contul înregistrează operațiile zi cu zi în fișa contului clientului, individualizând fiecare operație. El este un simplu mod de prezentare contabilă, care recapitulează operațiile de vărsare și de retragere care intervin între bancă și client. Eng - deposit account.

Cont interimar – instrument financiar-bancar sub formă de cont care are un caracter provizoriu și este destinat grupării anumitor tranzacții. Eng - interim account.

Cont loro (vostro) – o bancă denumește astfel un cont deschis la aceasta de o altă bancă. Eng - loro (vostro) account.

Cont nostro – o bancă denumește astfel un cont al său deschis la o altă bancă. Eng - nostro account.

Cont personal – instrument financiar-bancar sub formă de cont curent al unei persoane fizice având dreptul de a dispune singură de el. Eng - private account.

Cont sintetic – tablou care exprimă în formă valorică situația și mișcarea unui element sau a rezultatelor definite pe baza trăsăturilor comune care le caracterizează sub raportul funcțiilor, destinației sau al relațiilor de drepturi și obligații. Eng - synthetic account.

Cont tranzitoriu – cont în care se înscriu operații provizorii. Este utilizat mai ales pentru operații care se compensează, efectuate de persoane care nu au cont deschis la baca respectivă. Eng - sundries account.

Contencios – (în unele state) serviciu pe lângă o instituție publică sau o întreprindere particulară, însărcinat cu apărarea drepturilor și intereselor instituției respective la încheierea de acte juridice sau în fața organelor de justiție. Eng - disputed claims office.

Contingent – cantitatea maximă de mărfuri care poate fi importată sau exportată într-o anumită perioadă. Eng - quota.

Contingentare – procedeu care permite să se determine apriori volumul maxim al unor operații. Eng - quoting.

Contract – acord liber consimțit între două sau mai multe persoane juridice sau fizice, în scopul nașterii, modificării sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri; este un document comercial de bază în încheierea tranzacțiilor comerciale și izvor de obligații civile. DIn punct de vedere financiar-bancar, pe piața bursieră sau valutară contractul desemenază o operație de bursă sau o operație valutară. Eng - accountation, contract.

Contract de cauțiune – contract prin care o persoană se angajează față de creditorul principal de a garanta plata datoriei contractată de debitor. Eng - guarantee.

Contrafacere – procedeu prin care se realizează imitarea unui bilet de bancă, a unei monede, a unui titlu etc., în scopul de a trage un folos din acest fals. Eng - forgery.

Contribuabil – persoană care este obligată să plătească un impozit direct.Eng - beare of tax liability.

Control valutar – ansamblu de măsuri introduse de către stat privind supravegherea sau interzicerea anumitor operații valutare. Eng - forex control.

Contul de profit și pierderi – contul în care se evidențiază cheltuielile și veniturile înregistrate într-un exemplu financiar. Soldul acestui cont - beneficiul sau pierderea - este raportat în bilanț. Eng - profit and loss account (UK), income statement (USA).

Conversiune – (1) preschimbare a unei valori economice în alta; (2) schimbare a condițiilor unui împrumut. Eng - conversion.

Convertibilitate – posibilitatea deținătorului unei monede de ao schimba în mod legal pe aur sau contra oricărei alte devize. Eng - convertibility.

Convertibilitatea monedei – proces prin care moneda unei țări poate fi preschimbată cu o altă monedă, în mod liber, prin vânzare-cumpărare pe piață. În cazul unei conertibilități depline, nu există restricții în legătură cu scopul și persoana care face schimbul. Convertibilitatea asigură premisele sporirii eficienței comerțului exterior și a întregii activități economice. Eng - currency convertibility.

Cost – suma, exprimată în general în monedă, a cheltuielilor necesare pentru achiziționarea sau producerea unui bun sau a unui serviciu. Eng - costs.

Cost al capitalului împrumutat – este reprezentat, în principal, de prețul plătit pentru împrumut, respectiv dobânda. Eng - lend capital cost.

Coș valutar – reprezintă modalitatea de a crea un etalon artificial de valoare și un instrument de rezervă, în condițiile în care etalonul aur nu mai poate fi utilizat din cazua demonetizării aurului, iar dolarul SUA - alt etalon folosit înainte de a deveni instabil - de asemenea nu mai poate servi în bune condiții la măsurarea valorii altor monede.

Cotare – stabilire a cursului valutelor străine, a hârtiilor de valoare și a prețului mărfurilor la bursă. Cotarea constă și în admiterea unui titlu la bursă și înscrierea lui pe lista cursurilor oficiale. Eng - exchange quotation.

Cotă-parte – parte cu care cineva contribuie la formarea unui fond, unei societăți, la o cheltuială comună. Eng - quota.

Cotație – înscrierea în cota cursului constant a unei valori mobiliare admise la bursa de valori. Eng - official quotation.

Crah – ansamblu de fenomene și procese specifice economiei de piață, care se manifestă prin dezorganizarea profundă a vieții economice și financiare, prin amplificarea stărilor de faliment în domeniul producerii de bunuri economice, al comercializării lor și al instituțiilor bancare. În condițiile crahului se simte o acută criză de credite și lichidități bănești, are loc o scădere substanțială a cursului hârtiilor de valoare și de depreciere accentuată a monedei naționale. Eng - crash.

Crah bancar – fenomen economic grav care se manifestă printr-o stare de dezorganizare bruscă a vieții economice, prin lipsa acută a posibilităților de acordare a creditelor, prin scăderea catastrofală a cursului acțiunilor la bursă și prin deprecierea valutei naționale. Eng - bankruptcy.

Creanță – act prin care se certifică dreptul creditorului de a primi la un anumit termen o sumă de bani sau alte bunuri economice ori valori de la debitori. Creanța constituie un activ pentru creditori. Creanța conferă titularului dreptul de gaj general al creditelor asupra patrimoniului debitorului în concurs cu ceilalți creditori chirografari. Eng - account receivable, receivable.

Creanțier – registru în care se ține evidența creanțelor.

Credibilitate – termen care semnifică încrederea, garanția asupra potențialului economico-financiar al unui agent economic, care îi dă acestuia posibilitatea să solicite și să primească un anumit credit, de o anumită mărime, rambursabil la un anumit termen.

Credit – act de încredere comportând schimbul a două prestații dislocate în timp; bunuri sau mijloace de plată în schimbul promisiunii sau al perspectivei de plată sau de rambursare. Eng - credit.

Credit bancar – relațiile economice dintre creditor și debitor, se oferă contra plată cu condiția să fie asigurat, rambursat la termen, utilizat în scopuri bine determinate. Eng - bank credit.

Credit consorțial – credit acordat de mai multe bănci reunite într-un consorțiu (societate simplă care regrupează mai multe bănci, în scopul executării de operații comune). Una dintre băncile participante funcționează ca șef de filă, adică reprezintă consorțiul de credit față de societatea sau colectivitatea publică aflată în căutare de capitaluri. Eng - syndicate credit.

Credit de consum – credit acordat persoanelor particulare în scopul de a le permite să plătească în numerar prețul unor bunuri de consum. Eng - consumer credit.

Credit documentar (acreditiv) – angajamentul scris pe care îl preia o bancă pe baza ordinului cumpărărtorului, de a vira o sumă anumită vânzătorului (beneficiarul acreditivului) într-un interval de timp fixat, contra remiterii documentelor determinate, care dovedesc că o marfă definită a fost expediată. Eng - documentary credit.

Credit de investiții – credit pentru finanțarea achiziției de mijloace fixe (imobile, mașini, etc). Eng - capital investment loan.

Credit funciar – credit pe termen lung în baza garantării lui cu o proprietate imobiliară, urbană sau rurală și, în primul rând, cu pământul.

Credit ipotecar – credit garantta prin constituirea unei ipoteci sau înscris ipotecar, care grevează un bun imobil în favoarea creditorului. În caz de insolvabilitate creditorul poate cere vânzarea prin licitație a imobilului ipotecat, iar din prețul obținut să-și rețină suma împrumutată, împreună cu dobânda și cheltuielile prilejuite de vânzare și de judecată.

Credit în alb (fiduciar) – credit bancar acordat clienților de încredere, fără garanții, până la o anumită sumă maximă. Eng - open credit, blank credit, unsecured credit.

Credit în cont curent – credit care poate fi utilizat prin prelevări succesive, până la limita convenită, de-a lungul unei perioade determinate; poate fi acordat în alb sau contra garanție. Eng - overdraft, current accout credit.

Credit lombard – credit deschis de o bancă și garantat printr-un drept de gaj asupta titlurilor (valorilor mobiliare) aparținând clientului, care pot fi ușor transformate în bani lichizi. Eng lombard loan, collateral loan.

Credit renegociat – credit la care a fost amânată scadența, a fost redusă rata dobânzii etc. în legătură cu agravarea situației financiare a împrumutatului. Eng - renegotiated loan.

Credit revolving – credit acordat unui client într-o sumă determinată și reînnoit pe măsura rambursării acestuia. Eng - revolving credit.

Creditare bancară – activitate bancară prin care se acordă credite în concordanță cu principiile creditului bancar. Creditarea bancară este operativă, elastică și adaptabilă cerințelor temporare de fonduri bănești ale unităților economice, contribuind la determinarea corectă a mărimii lor. Dobânda percepută stimulează gospodărirea eficientă atât a propriilor fonduri, cât și a celor împrumutate. Controlul efectuat în procesul creditării bancare contribuie la întărirea disciplinei financiare, a celei de credite, la prevenirea și lichidarea stocurilor supranormative, la creșterea vitezei de rotație a activelor circulante. Eng - bank lending.

Credit - scoring – o notație de apreciere, sau de evaluare a atributelor solicitantului în vederea acordării creditului; își propune să stabilească un mod de ierarhizare a solicitanților de credit printr-o notă medie sau de punctaj. Eng - credit rating system.

Credit sezonier – credit acordat unei întreprinderi pentru a-i furniza capitaluri pe termen scurt în vederea realizării producției curente sau efectuării lucrărilor de sezon (de ex. agricole). Eng - seasonal loan.

Credit sindicalizat – credit acordat de un sindicat bancar. Eng - syndicated loan.

Credit stand-by – (1) linie de credit deschisă pentru o durată de terminată, operație pentru care se plătește un comision de confirmare sau de punere la dispoziție. Clientul poate prevedea din linia de credit sumele de care are nevoie, plătind dobânzi numai pentru acestea; (2) linie de credit pusă la dispoziția unei țări (sau a Băncii Naționale) care se confruntă cu dificultăți temporare ale balanței de plăți (de exemplu în cadrul unui acord stand-by cu FMI). Eng - stand-by credit

Creditor – titular al unui drept de creanță; persoană sau instituție care a acordat cuiva un credit. Eng - creditor.

Creditor preferințial – persoană creditoare care în momentul declarării falimentului debitorului se constată că are o poziție specială față de ceilalți creditori în legătură cu repartizarea bunurilor societății. Eng - preferential creditor.

Criză valutară – criza sistemului monetar din sfera relațiilor de plăți; se manifestă sub forma instabilității cursului valutar, a deprecierilor și devalorizărilor, determinate de deficite ale balanțelor de plăți și comerciale, cheltuieli de înarmare, bugete deficitare, inflație cronică, introducerea unor restricții valutare. Eng - currency crisis.

Cupiură – bilet de hârtie cu imprimare specială, emis ca moendă, cu anumită valoare nominală. Eng - denomination unit.

Cupon – partea detașabilă a unei obligațiuni, reprezentând dreptul proprietarului de a încasa o sumă corespunzătoare venitului acestui titlu (dobânda). Termenul este utilizat invariabil pentru a desemna însăși rata dobânzii; prin extensie, desemnează rata dobânzii la majoritatea instrumentelor financiare. Eng - coupon.

Curs de schimb – "prețul" unei monede în alte valute. Eng - exchange rate.

Curs la termen (FORWARD) – curs pentru tranzacțiile de valută care prevăd livrarea valutei și primirea contrvalorii ei pe bază de negociere pentru o operație la termen. Se stabilește în ziua încheierii tranzacției ca un preț preconizat a se realiza. Fiind un preț trecut în contract, el se respectă indiferent de nivelul cursului zilei de lichidare. Eng - forward rate.

Curs la vedere (SPOT) – cursul zilei în care se încheie tranzacția de vânzare-cumpărare de valută, curs la care se lichidează tranzacția, în aceeași zi sau cel mai târziu după 48 de ore, când se procedează la predarea-primirea sumelor cuvenite. termenul cu înțeles contrar este curs la termen (FORWARD). Eng - spot rate.

Curs valutar – prețul unei valute străine exprimat în valuta unei țări, care se stabilește fie de stat (curs valutar oficial), fie pe piață (curs valutar al pieței). Cursul valutar al pieței fluctuează în jurul cursului oficial, în funcție de cererea și oferta pe piață pentru valuta străină, determinată îndeosebi de situația balanței de plăți a țării în cauză. Eng - rate of exchange.

Curte de conturi – organ jurisdicțional care asigură controlul aposteriori al gestiunii financiare a colectivităților publice. Eng - National Audit Office.

Echilibru valutar – egalitatea dintre încasările și plățile în valută ale unei țări într-o perioadă de timp dată, rezultată din operațiile de import-export, turism, prestări servicii internaționale, operații necomerciale și financiare, credite externe primite sau acordate. Eng - currency equilibrium.

Economie de piață – o formă de organizare, conducere și funcționare a economiei unei țări, în care prevalează următoarele trăsături: existența prețurilor libere, pluralismul formelor de proprietate în care predomină proprietatea privată, descentralizarea întregii vieți economice, concurență liberă între agenții economici, alocarea resurselor pe bază de preț, reglarea producției de bunuri materiale și servicii în funcție de piață, de raportul dintre cerere și ofertă. Eng - market economy.

Efect de comerț – înscris negociabil care constată o creanță de o valoare determinată, plătibilă imediat sau într-un termen scurt (trata, biletul la ordin, cecul). Eng - commercial papers.

Emisiune – crearea și punerea în circulație a banilor și hârtiilor de valoare. Eng - issue.

Emitent – societate pe acțiuni, bancă etc., care emite în mod legal, bancnote sau hârtii de valoare, în vederea procurării capitalului bănesc necesar dezvoltării, devenind astfel debitorul unei obligații de plată față de altă persoană fizică sau juridică. Eng - issuing authority.

Eșalonarea lunară a impozitului – plata impozitului în cursul unui an prin prelevări lunare automate. Eng - monthly tax payment system.

Etică de afaceri – ansamblu de reguli de conduită pentru un om de afaceri, dincolo de aspectul legal al raporturilor comerciale. Eng - business ethique.

Euroacțiuni – emisiune internațională de acțiuni la bursele de valori din afara țării în care își are sediul compania ale cărei acțiuni sunt emise. Euroacțiunile sunt denominate în monede străine. Eng - euroequity.

Eurodevize – active exprimate într-o monedă de pusă la bănci nerezidente care asigură folosirea lor. Eng - eurocurrency.

Eurodolari – termen utilizat pe piața internațională care reprezintă dolarii americani aflați în posesia băncilor vest europene, investiți sau cheltuiți în străinătate de către cetățenii americani și care servesc pentru operații de credit pe piețe paralele cu cele oficiale. Se utilizează, în primul rînd, pentru acordarea de credite pe termen scurt și mediu firmelor străine. Operațiile cu eurodolari sunt caracterizate prin aceea că nu sunt supuse restricțiilor și nici controlului din partea guvernelor țărilor occidentale în ceea ce privește împrumuturile acordate și dobânzile percepute. Eng - eurodollars.

Euroobligațiune – titlu de credit negociabil, emis și pus în circulație pe piețele europene, care dă dreptul posesorului la un venit anual numit cupon. Euroobligațiunile se emit de către societățile comerciale în rândul băncilor din circuitul eurovalutelor, cu scopul de a dobândi lichidități internaționale concretizate în de depozitele de eurovalute; se răscumpără de emitenți după o perioadă de 10-15 ani. Eng - eurobond.

Europiața – piață de capitaluri internaționale private, care scapă de sub controlul autorităților emitente (capitalurile circulă în afara granițelor monedei naționale) și pe care se efectuează depuneri bancare și se acordă credite (eurocredite) în eurovalute, îndeosebi în eurodolari. În pofida numelui, europiașa nu se limitează doar la Europa. Băncile care activează pe aceste piețe se numesc eurobănci. Cele 3 segmente ale europieței sunt: piața eurovalutelor (capitaluri internaționale pe termen scurt), piața eurocreditelor(capitaluri internaționale pe termen mediu) și piața euroobligațiunilor (capitaluri internaționale pe termen lung).

Evaluare – operație de cuantificare, de măsurare în expresie valorică, a resurselor materiale, a bunurilor create, a cheltuielilor de muncă înmagazinate în produse sau în servicii prestate și a altor activități economice. Eng - valuation.

Evaziune fiscală – act ilegal comis de contribuabili pentru a se sustrage de la plata impozitelor datorate bugetului public. Eng - tax evasion.

Excedent – plus de venituri față de cheltuieli, care depășește necesarul sau plafonul stabilit; sumă, cantitate, valoare cu care încasările, veniturile sau resursele depășesc plățile, nevoile, cheltuielile sau consumul.

Exercițiu – perioadă de timp pentru care sunt stabilite previziuni financiare sau sunt evidențiate rezultate financiare într-o unitate de gestiune, o întreprindere sau un organism public (an de exercițiu). Eng - fiscal year, financial year, account period.

Exigibil (pasiv) – în relațiile economice, prin obligații exigibile se înțeleg sumele de bani a căror executare poate fi cerută de creditor de îndată. Eng - exigible.

Expansiune – situație a activității economice, caracterizată prin creșterea profiturilor, investițiilor, producției, consumului și a venitului național. Eng - expansion.

Expertiză contabilă – activitate desfășurată de către un personal autorizat de lege pentru reconstituirea realității unor operații de natură economică sau/și financiară, pe baza cercetării documentelor, datelor și informațiilor furnizate de contabilitate. Expertiza contabilă se efectuează pe baza unor norme proprii, pentru cunoașterea situației patrimoniale și aprecierea bonității agenților economici în cazul soluționării cererilor de credit sau la verificarea pe parcurs a existenței garanției asiguratorii pentru creditele acordate. Eng - accountant survey.

Export – totalitatea operațiilor de vânzare sau de investire în străinătate a unor bunuri sau valori, precum și de prestare de servicii altor state contra plată. În sens restrâns noțiunea cuprinde numai vânzările de mărfuri. În sens larg exportul are ca obiect livrările cu caracter comercial către cumpărătorii străini a mărfurilor produse în țara exportatoare; aprovizionările vaselor străine aflate în porturile țării; vânzările mărfurilor prezentate la târgurile și expozițiile din străinătate; ieșirile mărfurilor rezultate din prelucrarea unor materiale sau semifabricate primite spre prelucrare; livrările mărfurilor de proveniență străină către cumpărătorii din străinătate (reexport); livrările de mărfuri în contul țării noastre direct dintr-o altă țară în alta, fără să treacă pe teritoriul nostru. Eng - export.

Exportator – (1) persoană fizică sau juridică ce desfășoară activitate de export. În schimburile comerciale internaționale, exportatorul este, de regulă, fie o firmă specializată de export (sau de comerț exterior în general), fie o întrprindere producătoare sau comercială care, în scopul desfacerii în cât mai bune condiții a producției proprii sau preluate de la alți producători, valorifică oportunitățile de vânzare pe piața externă. (2) țară care exportă anumite bunuri și/sau servicii. Eng - exporter.

Extras – înscris acre reproduce textual una sau mai multe părți dintr-un act original. Eng - excerpt.

Extras de cont – înscris bancar care reflectă situația operațiunilro efectuate în contul bancar al unui agent economic, denumit titular de cont, în ordine cronologică, cuprinzând operațiunile efectuate de bancă într-o perioadă de timp determinată. La perioadele convenite cu banca sau în contractele de cont curent, soldurile înscrise în extrasele de cont trebuie confirmate de titularii de cont. Extrasele de ocnt confirmate constituie documente legale prin care se recunoaște dreptul de proprietate al titularului de cont. Eng - statement of account, bank statement.

Factor – instituție financiară care se angajează, contra unui comision, să preia creanțele clienților și ține contabilitatea debitorilor întreprinderilor care i-au transferat creanțele lor. Eng - factor.

Factoring – ansamblul operațiilor și răspunderilor privind contabilitatea, recuperarea creanțelor și cntenciosului cu clienții, efectuate și asumate în contul unei întreprinderi de către o firmă specializată (numită "factor"). Eng - factoring.

Factură – document justificativ în care se înscriu datele amănunțite privind marfa vândută, cumpărată, bunurile date în custodie, executarea unor lucrări sau prestarea de servicii (felul mărfii, cantitate, preț etc.). Eng - invoice, bill.

Falit – agent economic, persoană fizică sau juridică, care devenind incapabil de a-și îndeplini obligațiile de plată asumate în procesul de realizare a obiectului de activitate sau din alte cauze, este declarat în stare de faliment de o instanță publică competentă, fiind pus sub interdicție de a dispune de patrimoniul său care trece în administrarea (gestionarea) celor stabiliți de instanță. Falitul este supus și altor rigori de ordin juridic ca urmare a stării de faliment. Eng - bankrupt.

Fezabilitate – cuvântul se întâlnește în expresia "studii de fezabilitate", adică: studii asupra posibilităților tehnice de execuție precum și asupra rentabilității unui proiect. Eng - feasibility.

Fidejusiune – contract prin care o persoană se angajează în fața creditorului să execute obligația debitorului în cazul când acesta nu ar executa-o el însuși în termenul stabilit. Eng - guarantee.

Fidejusor – persoană care se angajează în fața creditorului să execute obligația debitorului în cazul când acesta nu ar executa-o el însăți la scadență. Eng - guarantor.

Filială – unitate aparte, juridic dependentă de bancă (în unele țări - independentă juridic), ce desfășoară toate tipurile de activități sau unele din ele. Eng - branch.

Finanțare – operație de punere la dispoziția persoanelor juridice sau fizice a unor fonduri bănești din anumite resurse și în condiții bine determinate pentru scopuri precise. Eng - financing.

Firmă de audit – structură comercială având ca obiect al activității sale verificarea obiectivității rezultatelor financiar-economice ale întreprinderilor, băncilor, altor structuri comerciale, veridicității ținerii eveidenței contabile și scriptelor, exactității indicilor din bilanț, corespunderea activității unității economice normelor juridice și altor acte normative. Eng - audit firm.

Fiscalitate – ansamblu de legi, regulamente și practici privitoare la impozite. Eng - tax low, fiscality.

Fișă cu specimene de semnături – document care se completează la deschiderea unui cont sau a unui depozit de titluri, pe care figurează smnătura titularului și a mandatarilor săi, unde este cazul. Fișa de semnături este documentul care, pentru bancă, reglementează dreptul de dispoziție asupra fondurilor și valorilor care îi sunt încredințate. Eng - signature card.

Fixing – operație de stabilire a cursurilor valutare sau a prețului aurului la bursă. O valută poate avea două cursuri: un curs oficial stabilit de autoritatea monetară și un curs liber, stabilit de piață, care evoluează în jurul cursului oficial, în funcție de fluctuația cererii și a ofertei pentru valuta respectivă. Eng - fixing.

Flexibilitate – criteriu de apreciere a riscului de țară, în sistemul bancar internațional, privind riscul neplății la nivelul mai multor țări, care acționează pe "principiul dominoului". Se referă la capacitatea pe termen mediu și lung a țării analizate de a-și ajusta economia și finanțele în raport cu șocurile interne și/sau internaționale care ar putea avea, sau au avut, o influență asupra acestora. Eng - flexibility.

Fluctuație – variație alternativă a unui fenomen economic. Eng - fluctuation.

Flux de numerar – diferență între încasările curente și plățile curente ale unei întreprinderi. Eng - cash-flow.

Fond de rezervă – reprezintă, la nivel macroeconomic, o parte din venitul național, destinat formării unor stocuri de asigurare (mijloace de producție și bunuri de consum) pentru acoperirea unor necesități neprevăzute ale societății. În fondul de rezervă se include numai creșterea rezervelor aparținând statului. Același fond se constituie și la nivelul agenților economici, din profitul societății, în vederea stimulării dezvoltării acesteia, precum și pentru acoperirea unor riscuri și necesități neprevăzute. Eng - reserve fund.

Fond mutual – formă instituționalizată de concentrare a resurselor bănești disponibile ale indivizilor, în vederea investirii capitalului astfel format în domenii de activitate economico-socială. Fondului mutual îi sunt interzise investițiile cu grad ridicat de risc, pentru a elimina pericolul de pierdere a banilor în tranzacții riscante cu titluri financiare sau mărfuri. Eng - mutual fund.

Fonduri circulante – fondurile de producție care se consumă în întregime, într-un singur ciclu de producție, a căror valoare se transmite în întregime asupra produsului obținut - materii prime, materiale, combustibil, etc.

Fonduri fixe – o parte a fondurilor de producție care participă la procesul de producție cu întreaga lor valoare, dar se consumă și își transferă valoarea în mod treptat. Includ terenuri, clădiri, utilaje, mijloace de transport. Eng - fixed funds.

Forfaiting – formă de finanțare a exporturilor, în cadrul căreia unul dintre agenți (forfaiter-ul) acceptă, la o valoare scontată, din partea exportatorului, o cambie sau un bilet de angajament din partea clientului exportatorului; forfaiter-ul urmează să încaseze plățile aferente datoriei. În mod normal, biletele sunt garantate de banca clientului. Eng - forfaiting.

Forfetare – modalitate de finanțare în comerșul exterior, care constă în negocierea de titluri de credit rezultate dintr-o operație de export, dobânditorul lor (forfetorul) renunțând să întreprindă acțiune de regres față de orice deținător anterior al titlului (titularul, exportatorul sau orice alt deținător). Eng - forfeiture.

Forță majoră – împrejurare imprevizibilă, independentă de culpa debitorului, care îl împiedică să-și execute obligațiile și care n-a putu fi înlăturată; forța majoră are drept efect exonerarea acestuia de răspundere pentru neexecutare. Forța majoră poate să fie un fenomen natural (cutremur, inundație, incendiu etc), social (răscoală, revoluție, război) etc. De asemenea forța majoră este situația în care cineva nu poate acțona sau proceda așa cum ar dori, din cauza unor împrejurări contrângătoare. Forța majoră este și o clauză care se stipulează în contractele de societate, în contractele de livrare sau de prestări servicii încheiate între două sau mai multe părți.

Fraudă fiscală – declarație minciunoasă în dauna fiscului. Eng - tax fraud.

Futures – contracte de tranzacții cu loturi de mărfuri sau titluri financiare executate în viitor la un preț ferm prestabilit. Acest contract îl obligă pe investitor-cumpărător să încheie și să achite prețul tranzacției la data exersării. Deținătorul unui astfel de contract are însă liberatatea de a vinde acest contract altui investitor, oricând înainte de data exersării lui. Eng - futures.

Fuziune – procedeu de concentrare prin care două sau mai multe unități de importanță echivalentă dispar din punct de vedere juridic pentru a se uni într-o singură și nouă societate, Fuziunea diferă de absorbție, care are loc în momentul în care o societate de mari dimensiuni încorporează o alta mai mică. Eng - fusion.

Hârtie de valoare – orice titlu constituind suportul unei creanțe sau al unui drept de proprietate care poate să facă obiectul unei ample negocieri pe piața capitalurilor.

Hedging – termen de circulație internațională care desemnează modalitatea de evitare a riscurilor valutare în contractele internaționale, presupunând realizarea unei operații complexe, concretizate pe de o parte, în asumarea de către un importator sau o bancă a obligației de a plăti, la un anumit termen, o sumă în valută, iar pe de altă parte, în împrumutarea de către cel astfel obligat, cu aceeași sumă în valută și pentru același termen de rambursare. Eng - hedging.

Hedging valutar – operație valutară specifică vizând compensarea eventualelor câștiguri sau pierderi (provenite din nerealizarea anticipațiilor speculative) prin efectuarea concomitentă a unei vânzări și cumpărări de valută la termen. Astfel, speculantul speră că și în situația cea mai nefavorabilă, respectiv a unei pierderi din diferența de curs, această pierdere să fie anihilată sau diminuată cât mai mult cu putință. Eng - currency hedging.

Hiperinflație – dezechilibru profund între masa bănească aflată în circulație și volumul bunurilor și serviciilor produse în cadrul economiei. Hiperinflația se manifestă prin creșterea exagerată a prețurilor și se mai numește inflație galopantă. Hiperinflația contribuie la deprecierea monedei naționale și la scăderea nivelului de trai al indivizilor, în special al celor cu venituri fixe. De asemenea, hiperinflația duce la pierderea încrederii în moneda națională, goana spre monedele străine convertibile, și la o lipsă de încredere a investitorilor. Eng - hyperinflation.

Holding – companie care controlează una sau mai multe alte companii, de regulă prin deținerea unei majorități a acțiunilor acestor subsidiare. Este posibil ca o companie holding să controleze un număr ridicat de companii, având un capital total mult mai mare decît capitalul său, trebuind să dețină doar jumătate, sau chiar mai pușin din acțiunile subsidiarelor sale. Acest mod de organizare este cunsocut sub numele de structurare piramidală. Eng - holding company.

Imobilizări – totalitatea bunurilor de orice natură, achiziționate sau create de către întreprindere pentru a fi utilizate în mod permanent de către aceasta în vederea exercitării activității sale. Eng - immobilizations.

Import – operație comercială de procurare din străinătate a unor bunuri și/sau servicii și care implică trecerea de către acestea a frontierelor vamale ale statului importator. Eng - import.

Importator – (1) perosană fizică sau juridică ce desfășoară activitate de import. De regulă, în schimburile comerciale internaționale, importatorul este fie o firmă specializată de import (sau de comerț exterior în general), fie o întreprindere producătoare sau comercială care, în scopul satisfacerii necesităților incumbate de procesul de producție, respectiv de activitatea de desfacere, achiziționează din străinătate diverse bunuri și servicii; (2) țară care exportă anumite bunuri și/sau servicii. Eng - importer.

Impozit – plată obligatorie la bugetul statului sau la bugetele locale efectuată atât de persoanele particulare, cît și de persoane juridice. Este o contribuție obligatorie, directă sau indirectă, efectuată potrivit normelor stabilite de stat. Impozitul reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice, la dispoziția statului, în vederea acoperiri cheltuielilor sale. Această prelevare se face cu titlu nerambursabil și fără contraprestație din partea statului. Eng - tax.

Impozit indirect – prelevarea de sume bănești de la populație prin adăugarea unor cote de impozit la prețurile mărfurilor, în special la cele de primă necesitate.Eng - indirect tax.

Imputație – suma de bani pe care trebuie să o plătească o persoană pentru compensarea unui prejudiciu, a unei lipse în gestiune. Eng - charge.

Incapacitate de plată – imposibilitatea unei întreprinderi de a satisface obligațiile contractuale de plată, din cauza ruperii echilibrului între încasări și plăți. Eng - insolvency.

Incaso documentar – modalitate de plată în relațiile comerciale internaționale prin care cumpărătorul acceptă plata documentelor remise de vânzător, prin intermediul băncilor celor doi parteneri, reprezentând contravaloarea mărfurilor și serviciilor prestate. Eng - documentary collection.

Incaso simplu – plata prin cambie fără necesitatea schimbului de documente comerciale prin intermediul băncii. Eng - clean collection.

Indicator de lichiditate – măsoară capacitatea firmei de a-și onora obligațiile pe termen scurt, prin ciclul de transformare a numerarului. Eng - liquidity indicator.

Indice – cantitate care măsoară într-un mod sintetic evoluția unei mărimi (sau a unui ansamblu de mărimi) în timp sau în spațiu. Eng - index.

Indice bursier – mărime statistică care arată evoluția cursurilor bursiere pe o anumită piață. El exprimă raportul dintre cererea și oferta de capital pe piața respectivă. Modificarea indicelui bursier cu un anumit număr de puncte, în sensul creșterii acestuia este rezultatul devansării ofertei de titluri de către cererea pentru hârtiile de valoare care intră în structura indicelui bursier respectiv. Indicele bursier este considerat un barometru al pieței. Untilitatea indicelui bursier este deosebit de mare pentru investitori. Eng - stock market index.

Indice valutar – mărime relativă care exprimă schimburile survenite în cursul unei (unor) valute (devalorizări și/sau revalorizări) într-o anumită perioadă de timp, comparativ cu situația care a existat la un moment dat. Eng - currency index.

Inflație – fenomen general de ajustare, pe cale monetară, a tensiunilro existente într-un ansamblu socio-economic, care se caracterizează prin expansiunea excesivă a masei monetare și care, la rându-i, generează o creștere generalizată a nivelului prețurilor, ofeta rămânând inferioară cererii, și prin deprecierea monedei. Eng - inflation.

Insolvabilitate – situație în care se află un debitor ale cărui bunuri sunt de o valoare mai mică decât totalitatea obligațiilor care ar urma să fie satisfăcute cu aceste bunuri. Eng - insolvency.

Instituție financiară – persoană juridică ce acceptă depozite sau echivalente ale acestora netransferabile prin nici un instrument de plată și care utilizează total sau parțial aceste mijloace pentru a acorda credite sau a face investiții pe propriul cont și risc. Eng - financial institution.

Instituții de credit – ansamblul unităților economice a căror funcție principală este să finanțeze, adică să colecteze, să transforme și să repartizeze disponibilitățile financiare. Eng - credit institutions.

Instrument – termen folosit pentru a denumri orice formă de instrument financiar, de regulă cele folosite în scop de împrumut pe piața monetară: cambii, obligațiuni, certificate de depozit, bonuri de tezaur și bilete la ordin. Instrumentele menționate sunt obșinute prin plata către proprietarul acestora a valorii nominale a instrumentului, din care este scăzut un rabat. La prima vânzare sau la emitere, instrumentul reprezintă un mijloc de obținere a unui împrumut și, astfel, de obținere a unui activ. Termenul mai este folosit și pentru instrumente derivate. Eng - instrument.

Instrumente financiare – produse financiare, care servesc drept instrumente de redistribuire a surselor financiare - depozite, împrumuturi, hîrtii de valoare, polițe de asigurare etc. Eng - financial instruments.

Inventariere – modalitatea principală de control faptic, activitate care are ca obiectiv constatarea, la un moment dat, a existenței cantitative a elementelor de activ și de pasiv ale unei unități gestionare, precum și a modului de executare a sarcinilor de către gestionari. Concomitent cu constatarea stocurilor și a soldurilor faptice, inventarierea include și stabilirea eventualelor diferențe. Inventarierea poate fi periodică, de control, parțială, totală, etc. Eng - physical stocktaking.

Investitor – persoană fizică sau juridică care, pe răspunderea și riscul propriu, investește sume de bani în activități economico-sociale prin comercializarea de titluri financiare în scopul obținerii de profit sau alte avantaje economice. Eng - investor.

Investiție – plasare de capitaluri în întreprinderi industriale, agricole, comerciale etc. cu scopul obținerii de profituri, capitalul plasat cu acest scop. Eng - investment.

Investiție activă (directă) – situația în care investitorul decide, pe răspunderea și riscul propriu, unde, când și cum să-și investească banii pentru a obține profit. Riscurile mari ale unei investiții sunt deseori compensate de profituri la fel de mari. Eng - active investment.

Ipotecă – modalitate de garantare cu bunuri imobile (clădiri, terenuri etc.) actuale. și nu cele viitoare, a creditului acordat. Spre deosebire de gaj, ipoteca nu deposedează pe proprietar de bunul ipotecat, ceea ce înseamnă că acesta își păstrează și poate folosi toate atributele dreptului de proprietate până la eventuala deschidere a procedurii de execuție silită în caz de nerambursare a creditului. Eng - mortgage.

Împrumut – contract prin care o persoană obține/transmite cu titlu temporar, dreptul de a folosi sau de a dispune de o sumă de bani. Eng - loan.

Împrumutat – persoană fizică sau juridică care a contractat un împrumut. Eng - debtor.

Împrumutător – persoană fizică sau juridică care împrumută, care dă cu împrumut. Eng - creditor.

Închiriere – contract prin care o persoană se angajează, în schimbul unui preț determinat, să furnizeze unei alte persoane anumite prestații. Eng - lease.

Încorporare (de rezerve și de beneficii) – operație care constă în majorarea capitalului social al unei întreprinderi folosind pentru aceasta integral sau parțial rezervele constituite anterior și beneficiile nefolosite încă. Eng - capital increase out of retained earnings.

Înlesnire fiscală – decizie prin care se acordă facilități fiscale anumitor întreprinderi pentru a le stimula către un anumit comportament. Eng - tax benefit.

Înscris – act, dovadă, document emis de o persoană fizică, juridică sau de puterea publică, prin care se confirmă dreptul de creanță asupra unor bunuri economice sau sume bănești. Eng - certificate, writ.

Întreprindere – unitate economică autonomă organizată pentru a pune în funcțiune un ansamblu de factori de producție, în vederea producerii de bunuri sau servicii. Eng - business entreprise, company.

Înviorare economică – reîntoarcerea economiei la expansiune. Eng - economic recovery.

Joc de bursă – operație efectuată la bursă cu scopul obținerii unui câștig, rezultat din diferența dintre cursul hârtiilor de valoare sau bunurilor materiale din momentul cumpărării și cel al vânzării lor. Jucătorul de bursă nu este proprietarul bunurilor sau a hârtiilor de valoare, ci operează mizând pe diferența de curs. Dacă această diferență este negativă (a la baisse) jucătorul de bursă va plăti diferența de curs, dacă este pozitivă (a la hause) - va încasa această diferență. Eng - straddle the market.

La vedere – depozit al unei bănci sau instituții financiare pe piața monetară în condiția în care fondurile sunt rambursabile la cerere. Eng - at call.

Leasing – tehnică de credit profesional care comportă un contract de închiriere a echipamentelor mobiliare și imobiliare, însoțit de o promisiune de vânzare în favoarea arendașului. Eng - leasing.

LIBOR (London Interbank Offered Rate) – rată a dobânzii practicată pe piața londoneză de către băncile de prim rang pentru remunerarea depozitelor lor reciproce.

Libret de economii – carnet eliberat de case de economii sau bănci persoanelor care își depun aici economiile și pe baza căruia depunătorii își pot retrage banii depuși. Eng - savings pass book.

Licență – autorizație administrativă de a practica anumite activități sau operații. Eng - licence, permit.

Licență valutară – autorizație eliberată de Banca Centrală băncilor comerciale prin care se permite deservirea cu credite și decontări a participanților la activitatea economică externă. Eng - forex operation licence.

Lichiditate – capacitatea de a face față în orice moment unor angajamente financiare; capacitatea unor active disponibile de a fi transformate fără complicații în bani. Eng - liquidity.

Lichiditate bancară – indicator bancar care rezultă din raportul dintre totalitatea resurselor financiare și plasamente. El reflectă capacitatea băncilor de a efectua, în orice moment, plăți prin virament sau în numerar, la solicitarea titularilor depozitelor bancare. Existența permanentă a resurselor disponibile pentru plăți curente constituie o principală preocupare a băncilor comerciale și a agenților economici. Eng - banking liquidity.

Lichiditatea firmei – indicator calitativ care exprimă măsura în care firma poate procura disponibilitățile necesare pentru a asigura achitarea obligațiilor curente, în speță datoriile pe termen scurt ale acesteia.

Licitație – vânzare publică, realizată după o procedură specială (adjudecare), prin care bunul este vândut acelui participant care oferă prețul cel mai mare. Eng - auction.

Licitație valutară – formă de licitație care constă în determinarea liberă, pe baza cererii și ofertei primite, a cursului între moneda națională a unei țări și devizele convertibile cotate de banca autorizată, urmând ca operațiile de schimb valutar să aibă loc la un curs fixat prin convenție între bancă și instituțiile specializate implicate. Eng - forex auction, currency auction.

Lider de piață – situația în care se află o societate care deține cel mai mare segment de piață pentru un anumit produs sau serviciu, într=o zonă geografică sau într-o țară. Eng - market leader.

Linie de credit – (1) sumă a unui împrumut convenită între o bancă și clientul acesteia, ce urmează a fi trasă, de regulă, în tranșe.(2) împrumut de la Fondul Monetar Internațional către o țară membră a instituției, suma totală a împrumutului fiind fixă și disponibilă, de regulă, în tranșe de diferite mărimi. Eng - credit line.

Linie de credit (stand by) – înțelegere între o bancă și un client, potrivit căreia banca este de acord să împrumute succesiv clientului sume până la un total convenit. Pentru sumele nefolosite din creditul contractat, debitorul plătește băncii un comision de angajament. Spre deosebire de alte tipuri de credite, linia de credit poate fi folosită în mod repetat, după reîntregire, prin rambursări efectuate pe parcurs, până la termenul de rambursare contractat. Eng - loan line.

Lombard – împrumut, care are drept garanție efecte publice (acțiuni, obligațiuni, înscrisuri financiare) sau obiecte de valoare depuse în gaj, pentru care banca percepe o dobândă numită taxă de lombard. De regulă hârtiile de valoare depuse în gaj se estimează la cursuri acoperitoare (mai reduse) pentru a pune banca la adăpost de eventualele fluctuații ale cursurilor de piață. Eng - collateral loan.

Locație / închiriere – contract prin care proprietarul unui imobil (locatorul) cedează folosința acestuia unui chiriaș (locatarul) pe o durată determinată și contra unui preț stabilit. Eng - rental contract, tenancy agreement.

Loro, nostro – denumiri atribuite, de o societate sau de o bancă, conturilor sau pozițiilor din registre privind un partener (loro) sau privind societatea sau banca respectivă în registrele partenerului (nostro).

Manager financiar – una din figurile-cheie ale întreprinderilor în cadrul economiei de piață, care este responsabilă de luarea celor mai importante decizii strategice și tactice în domeniul financiar. Funcțiile principale ale managerului financiar sunt: prognozarea necesităților curente și de perspectivă ale întreprinderii de resurse bănești având în vedere dinamica inflației; diagnosticarea situației financiare a firmei și depistarea tuturor surselor ei eventuale de resurse bănești; mobilizarea și plasarea cât mai eficientă a mijloacelor bănești și crearea pe această bază a unei structuri eficiente a capitalului. Eng - financial manager.

Manco – uzanță în practica financiară, bancară și comercială, care exprimă constatarea unei lipse de bani în urma unor operații financiare sau arată evaluarea unor pierderi la o marfă cu ocazia transportării, manipulării, conservării și desfacerii acesteia. Eng - lack, want.

Marfă – produs care face obiectul schimbului pe piață, trece de la producător la consumator pe baza actului de vânzare-cumpărare prin intermediul banilor. Eng - commodity.

Marja dobânzii – diferența dintre ratele dobânzilor creditoare și debitoare, adică între ratele dobânzilor pe care banca le plătește pentru fondurile care i-au fost încredințate și cele pe care le percepe pentru creditele acordate din respectivele fonduri. Eng - interest margin.

Marjă – diferența dintre încasările curente și plățile curente ale întreprinderii. Eng - trade margin, price margin.

Masă monetară – suma totală a banilor aflați la un moment dat, în circulație în economia unei țări. Eng - money supply.

Mecanism financiar – parte componentă a mecanismului de funcționare a economiei naționale prin care statul acționează prin intermediul organelor și instituțiilor sale pe de o parte ca autoritate publică, iar pe de alta ca producător și consumator de bunuri și servicii, organizator și finanțator al asigurărilor și protecției sociale, bancher și contractant de împrumuturi, asigurator și/sau asigurat. Componentele de natură financiară care alcătuiesc mecanismul financiar au o structură complexă cuprinzând sistemul financiar, pârghiile financiare utilizate de stat pentru influențarea activității economice, metodele administrative de conducere folosite în domeniul finanțelor, cadrul instituțional, juridic și cel al reglementărilor normative din domeniul finanțelor. Eng - financial mechanism.

Mijloace de plată – totalitatea posibilităților materiale (aur, valute, credit etc.) cu ajutorul cărora se poate onora (plăti) o creanță internațională. Acestea sunt: aurul, devizele (valuta efectivă), precum și trata, biletul la ordin, cecul, acțiunile, obligațiunile, cupoanele, titlurile, DST (drepturi speciale de tragere) etc. Eng - means of payment.

Modalități de plată internațională – totalitatea operațiilor, a tehnicilor bancare, controlul bancar și circuitul documentelor prin intermediul cărora creditorul încasează în valută, de la un debitor, creanța rezultată din schimburile economice. În practica bancară, noțiunea de modalitate de plată internațională este înlocuită adesea cu aceea de decontări internaționale, care are însă o sferă mai restrânsă decât prima, cuprinzând numai operațiile de înregistrare în conturile bancare a plăților, încasărilor, viramentelor. Modalitățile de plată internaționale se realizează în monede convertibile, în clearing, cărora li se adaugă trata, biletul la ordin și cecul, în calitate de instrumente de plată și credit internațional. Modalitățile de plată internaționale cuprind următoarele forme: creditul documentar cu cele două variante ale sale - acreditivul documentar și scrisoarea de credit comercială; incasoul documentar, incasoul documentar cu plata imediată și acceptarea ulterioară a documentelor; ordinul de plată. Eng - international methods of payment.

Monedă – la origine: piesă metalică servind drept instrument de plată în domeniul schimburilor; apoi, instrument de plată în general. Prin extensie: ansamblu de mijloace de plată. Eng - money.

Monedă de cont – monedă creată de bănci care servește în primul rând, pentru viramente și alimentarea conturilor bancare, care poate fi transformată în orice moment în numerar. Eng - deposit money.

Monedă divizionară – monedă metalică, care împreună cu bancnota formează numerarul. Valoarea monedei metalice, este în general, inferioară valorii bancnotelor. Eng - divisional coins.

Monedă forte – moneda a cărei valoare pe piața schimburilor depășește în mod regult oferta, Sunt considerate monede forte - euro, yenul, dolarul american, lira sterlină, francul elvețian etc. Eng - hard currency.

Monedă scripturală – monedă de cont, grup de instrumente de decontări, transferuri și evidențe contabile (cec, cambii, viramente, trecceri în cont etc.) cu mențiuni și referințe permanente la adevărata monedă. Eng - scriptural currency.

Monedă "slabă" – monedă care pe o durată oarecare de timp are o instabilitate relativă sau un declin al valorii în schimburile internaționale. Eng - soft currency.

Monedă străină – monedele țărilor străine. Moneda străină face obiectul operațiilor de cumpărare și vânzare pe piețele de schimb valutar (burse). Firmele și organizațiile cer moneda străină pentru a cumpăra bunuri din exterior, în scopul unor investiții sau pentru operații comerciale. Eng - foreign currency.

Monetarism – curent teoretic care consideră că moneda joacă un rol determinant în fluctuațiile economice. Eng - monetarism.

Moratoriu – amânare prin lege a plății datoriilor publice și particulare scadente, pe un anumit termen, datorită unor împrejurări excepționale (criză economică, război, calamități etc.) Eng - moratorium.

Negociere – proces competitiv, desfășurat cel puțin între doi parteneri, care își propun drept scop să realizeze, prin convorbiri pașnice, armonizarea progresivă a intereselor și pozițiilor lor în legătură cu o anumită problemă comercială, de cooperare, tarifară etc. și consemnarea soluției convenite pe această cale, după un anumit procedeu, într-un acord, tratat, convenție, contract etc. cu valoare juridică. Eng - negotiation, negotiating.

Neto – 1. Greutatea mărfii fără ambalaj. 2. Suma rămasă după ce s-au scăzut din prețul brut (total) de vânzare toate cheltuielile (transport, comisioane, magazinaj, asigurare etc). Eng - net.

Notă de contabilitate – document purtător de informații întocmit în compartimentul financiar-contabil. Are circulație internă și conține operații pe baza cărora se efectuează înregistrări în contabilitate. Eng - accountancy bill.

Numerar – denumire a mijloacelor de plată constituite din monede și bilete de bancă. Din punct de vedere etimologic, numerarul este partea din masa banilor în circulație care poate fi numărată prin succesiunea unităților monetare. Eng - cash.

Obligație (datorie) – (1) drept patrimonial cu aspect pecuniar în virtutea căruia o persoană, creditorul, poate să pretindă altei persoane, debitorul, o anumită prestație; (2) raport de drept civil în baza căruia una sau mai multe persoane creditoare au dreptul să ceară uneia sau mai multor persoane debitoare să facă, să nu facă sau să dea ceva. Eng - debt.

Obligație exigibilă – obligație a cărei executare poate fi cerută de îndată de către creditor. Eng - primary liability.

Obligațiune – titlu care reprezintă un împrumut contractat de o persoană juridică (stat, societate etc), pentru o sumă și o durată determinată, cu persoana care l-a subscris. Eng - bond.

Obligațiuni de stat – valori mobiliare emise de autoritatea publică și reprezentând creanțe asupra statului. Eng - government bonds.

Oferta de bani – cantitatea de bani aflată în circulație în economie. Aceasta este alcătuită, în mood convențional, din bilete și monede deținute de către sectorul privat, cu excepția celor aflate în sistemul bancar, precum și din totalitatea depozitelor bancare, exclusiv depozitele deținute chiar de către instituțiile bancare. Eng - money suuply.

Ofertă – categorie ce exprimă raporturile economice ce se stabilesc cu privire la prezența pe piață a bunurilor și serviciilor destinate procesului de vânzare-cumpărare; (2) cantitatea de bunuri și servicii pe care comercianții doresc să le vândă la un anumit preț. Eng - offer.

Operație – activitate prin care se urmărește atingerea unui anumit scop; aici se încadrează, de exemplu, tranzacția financiară sau comercială, înscrierea în registru a acesteia etc. Eng - transaction.

Operație contabilă – înregistrarea în contabilitate a unui fenomen sau proces economic rezultat din obiectul de activitate al subiectului patrimonial. Este susținută de documente justificative care îndeplinesc condițiile legale de formă și conținut. Se exprimă în unități monetare și trebuie să respecte principiul dublei reprezentări contabile. Eng - accountable operation.

Operație financiar-valutară – act sau fapt, privind raporturile economice de schimb, de acțiuni necomerciale și de transfer de creanțe cu străinătatea, exprimate și desfășurate prin intermediul mijloacelor de plăți și de credit internațional, care are ca urmare nașterea, modificarea, transmiterea sau stingerea unor drepturi și obligații. Eng - foreign exchange operations.

Optimizare – acțiune economică care asigură obținerea celei mai favorabile situații între efectul economic și efortul depus (profit maxim, cheltuieli minime). Eng - optimization.

Opțiune – (1) drept contractual de a cumpăra sau a vinde, într-o perioadă determinată și la un preț dinainte fixat, un anumit volum de devize, un anumit număr de acțiuni sau loturi de mărfuri; (2) pentru o emisiune de valori mobiliare: drept al băncilor participante și care nu au preluat decât un anumit număr de obligațiuni sau acțiuni, de a-și mări cota-parte. Eng - option.

Opțiuni – contracte la termen, standardizate, încheiate pe bază de titluri cu venit fix, dobânzi, devize, metale prețioase, indici bursieri. Contractele, care dau dreptul cumpărătorilor să cumpere sau să vândă la o dată precisă și la un preț fixat instrumente financiare determinate, se negociază la bursele de opțiuni. Eng - financial futures.

Ordin de plată – modalitate de plată simplă, prin care un titular de cont bancar dispune ca banca să plătească o anumită sumă unui beneficiar. Eng - payment order.

Ordin global – formulă în care sunt grupate mai multe ordine de virament. Eng - collective order.

Ordonator de credite – (1) persoană fizică sau juridică din dispoziția și în contul căreia banca comercială efectuează o operație bancară (emiterea unui ordin de plată, deschiderea unui acreditiv etc.). În contabilitatea ordonatorului se efectuează înregistrări în baza extraselor de cont ale băncii, care reprezintă confirmarea executării operației ordonanțate; (2) în finanțele publice, este o persoană împuternicită să îndeplinească o funcție de conducere în cazul unei instituții de stat, centrale sau locale, învestită cu dreptul de a dispune de creditele bugetare aprobate prin planul de cheltuieli al instituției respective, precum și de a finanța instituțiile din subordine, în limita prevederilor bugetare. Eng - credit release authority.

Overdraft – înscriere de către un bancher a unui credit sau a deschiderii de cont curent din care clientul poate să ridice sume până la concurența sumei pentru care s-a deschis contul. Eng - overdraft.

Salariu – sumă de bani pe care o primește o persoană pentru munca depusă într-o perioadă de timp (săptămână, lună); leafă. Eng - wage.

Sancțiune – măsură legală, stipulată într-un act normativ sau contract economic care se ia împotriva persoanelor juridice și fizice care nu respectă obligațiile prevăzute de lege și contracte. Eng - sanction.

Sancțiune economică – măsură care poate fi luată de un organism internațional contra unei țări care se face vinovată de grave abateri de la normele internaționale (agresiune, rasism etc.). În această noțiune se încadrează și măsurile luate de conducerea unui agent economic față de un salariat pentru prejudiciile pe care le-a provocat, precum și măsurile care decurg din încălcarea unor prevederi legale de către persoane juridice. Eng - economic sanction.

Scadență – termen de plată; expirare a datei la care trebuie onorată o datorie, o obligație. Eng - due date, maturity date.

Schimb valutar – operație constînd în schimbarea unei valute cu o alta. Eng - exchange.

Scont – operație de credit care constă în cumpărarea efectelor de comerț de către bănci, cu reținerea din valoarea lor nominală a dobânzii până la scadență și a unui comision; sumă de bani reprezentând dobânda la un împrumut, pe care o bancă și-o reține cu anticipație la plata împrumutului; reducerea acordată unui debitor din valoarea unei polițe sau a unei datorii plătite înainte de scadență. Eng - discounting.

Scrisoare de credit – document emis de o bancă la ordinul cumpărătorului și adresat vânzătorului. Prin acest document, banca acreditează pe vânzător să tragă la vedere sau la termen asupra acestei bănci cu condiția ca până la o dată specificată în scrisoarea de credit trăgătorul să prezinte băncii documentele de expediție convenite între părți. Prin scrisoarea de credit banca se angajează să onoreze contractele, plătindu-le sau acceptându-le față de beneficiar sau față de orice altă bancă în al cărei portofoliu ar ajunge aceste titluri. Plata se efectuează de către bancă, la ordinul beneficiarului, la primirea tratelor și după verificarea documntelor de expediție specificate. Eng - letter of credit.

Scrisoare de credit circulară – instrument de plată utilizat de persoane care cășătoresc succesiv în mai multe țări. titularul poate retrage fonduri de la toți corespondenții băncii care a emis scrisoarea de credit. Eng - circular letter of credit.

Scrisoare de garanție bancară – document prin care o bancă, denumită garant, agreată de partener (debitor principal) garantează o plată sau o prestație, cu sau fără prezentarea documentelor din care să rezulte că partenerul s-a conformat întocmai angajamentelor sale contractuale. Dacă debitorul principal nu va plăti la un anumit termen o sumă determinată și indicată expres în scrisoare, banca va trebuie să plătească ea însăși suma neachitată în favoarea unei alte persoane fizice sau juridice, denumite beneficiar. Eng - bank's guarantee.

Secret comercial – ținerea secretă a operațiilor de producție, comerciale și financiare în scopul de a ascunde concurenților modul de realizare și costurile aferente de producție, caracterul finanțării, urmărindu-se protejarea activității economice. Eng - commercial secret.

Servicii – prestații care contribuie la satisfacerea unor nevoi individuale sau colective altfel decât prin transfer de proprietate asupra unui bun material.

Sistem bancar – ansamblul băncilor unei țări. Eng - bank system.

Sistem informațional – sistem care cuprinde totalitatea datelor, informațiilor, circuitelor și fluxurilor informaționale, procedurilor și mijloacelor de tratare a informațiilor existente în cadrul unei firme, având scop să asigure suportul informațional necesar pentru asumarea și îndeplinirea obiectivelor programatice. Eng - informational system.

Sistem valutar – sistem financiar care cuprinde totalitatea mecanismelor funcționale și a aranjamentelor instituționalizate pe baza cărora se derulează schimbul valutar, raporturile de plăți și de stingere a angajamentelor dintre țări.

Societate – perosană colectivă, instituită printr-un contract, ce reunește mai multe persoane care convin să pună în comun valori, bunuri sau pricepere într-un scop lucrativ. Eng - company, partnership.

Societate de investiții – instituție financiară destinată exclusiv gestiunii colective a plasamentelor acționarilor săi fie în valori mobiliare, fie în bunuri imobiliare. Eng - investment company.

Solvabilitate – capacitate a unei persoane fizice sau juridice de a-și stinge la scadență angajamentele asumate față de creditorii săi. Eng - solvency.

Specimen de semnătură – model, mostră de semnătură a persoanelor autorizate care au dreptul să semneze documente pentru efectuarea operațiilor din conturile întreprinderilor, instituțiilor, cooperativelor, etc. deschise de bancă. Speciemnul de semnătură este o componentă obligatorie a documentelor bancare (cecuri, cereri de plată etc.).

Speculație – operație de cumpărare sau vânzare a unor valori materiale sau titluri de credit efectuată cu singurul scop de a realiza un câștig prin revânzare sau recumpărare, ca urmare a variației prețului la această marfă sau al cursurilor de schimb. Eng - speculation.

Spot (operații valutare) – operații cu plata tranzacției în valută în momentul perfectării ei sau în timp de 24 de ore. Eng - spot transaction.

Spread – marja bancară care se adaugă la rata dobânzii aplicabilă unui credit rollover în eurodevize. Eng - spread.

Stabilizare – (1) crearea unei situații de echilibru bani-mărfuri pe piață sau între moneda națională și monedele străine, în mod natural sau prin folosirea pârgiilor de intervenție a statului în economie. (2) acșiune financiar-bancară care constă într-un ansamblu de măsuri de trecere de la banii depreciați la banii noi, stabili, ca premisă pentru o situație de echilibru a economiei. Eng - stabilization.

Stand by – modalitate de creditare folosită în relațiile internaționale și linie de credit care urmărește asigurarea cu anticipație a împrumutului în cadrul unui anumit plafon. Banca acordă clienților săi dreptul de a obține credite succesive, după nevoi, într-o perioadă convenită (3-5 ani) până la un total prestabilit. Pentru sumele utilizate debitorul plătește o dobândă calculată în funcție de dobânda pieței din ziua utilizării efective. Pentru sumele neutilizate se plătește un comision de angajament. creditele stand by sunt larg utilizate în activitatea Fondului Monetar Internațional.

Subscriitor – persoană care completează un bilet la ordin sau care se angajează să cumpere un anumit număr de obligațiuni sau acțiuni la emiterea acestora. Eng - drawer, subscriber.

Subvenție – sumă prevăzută în bugetul public pentru a susține o activitate de interes național. Eng - subvention.

Sucursală – unitate economică fără personalitate juridică, amplasată de societatea comercială în țară sau străinătate, care lucrează în contul și numele acesteia. Eng - branch.

Sumă fără acoperire – nivelul unei datorii sau al unei cheltuieli care depășește disponibilitățile debitorului. Eng - uncovered.

Swap – operație efectuată mai ales între băncile centrale; constă în acordarea unui împrumut unei bănci într-o monedă și, simultan, efectuarea unei plăți pentru aceeași sumă și la aceeași scadență, dar în altă monedă. Aceste operații se efectuează deseori în relațiile cu FMI sau Banca Reglementărilor Internaționale. Eng - swap.

S.W.I.F.T. (Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication) – siglă pentru "Societatea pentru Telecomunicații Financiare Interbancare". Creată în 1973 de către băncile americane și din Europa occidentală, are sediul la Bruxelles și exploatează o rețea interațională de telecomunicații care permite asigurarea unui trafic de plăți rațional și rapid.

Tantiemă – suma alocată din profit de către adunarea generală a unei societăți pe acțiuni, în conformitate cu prevederile statutare, de care pot beneficia membrii consiliului de administrație, cenzorii, administratorii, pentru activitatea depusă în interesul bunului mers al societății. tantiemele se acordă peste jetoanele de prezență la ședințe și dividendele la capitalul subscris. Fondul alocat pentru plata tantiemelor se înregistrează în contabilitatea societăților comerciale pe baza procesului-verbal al adunării generale a acționarilor, în creditul unui cont de fonduri, prin debitarea contului de profit și pierderi. Eng - tantieme.

Tarif – sumă de bani plătită pentru prestarea unui serviciu de către beneficiarul acestuia, în favoarea prestatorului. Eng - tariff.

Taxa pe valoare adăugată (TVA) – impozit general de consum pe care îl plătesc toate întreprinderile care participă la procesul de producție sau comercializare. Eng - value added tax (VAT).

Taxă bancară – o taxă preluată de bancă de la client pentru furnizarea de servicii bancare. Eng - bank charge.

Termen de rambursare – durata de timp sau data convenită între debitor și creditor pentru restituirea împrumutului. Se calculează de la data acordării împrumutului sau după un anumit timp de la acordare. Perioada exclusă din calculul termenului de rambursare poartă denumirea convențională de perioadă de grație. Termenele de rambursare pot fi unice sau eșalonate, în tranșe (rate succesive). Termenele de rambursare pot fi prelungite prin acordul părților înscris într-un act adițional la contractul de împrumut. Eng - repayment term.

Tezaur – totalitatea mijloacelor financiare efective (bani, aur și alte metale prețioase, titluri de valoare etc.) de care dispune statul la un moment dat. Denumirea poate fi folosită și pentru mijloacele arătate mai sus, dețiunte de către o instituție bancară sau financiară privată. Eng - treasure.

Titlu – document care încorporează un drept de creanță care nu poate fi valorificat nici transferat decât prin prezentarea sau cedarea documentului. Sinonim: hârtie de valoare. Eng - security.

Transfer de fonduri – ansamblul operațiilor (naționale și internaționale) destinate plății datoriilor; se efectuează prin plăți în numerar sau fără numerar. Eng - money transfers.

Tranzacție – convenție între două sau mai multe părți, prin care se transmit anumite drepturi, se face un schimb comercial etc. Eng - transaction.

Tranzacție valutară – tranzacție care constă în cumpărarea sau vânzarea unei monede în schimbul altei monede. Eng - foreign exchange transaction.

Tras – (1) persoană fizică sau juridică care se obligă prin bilet la ordin să plătească altei persoane fizice sau juridice o sumă de bani, exprimată în monedă națională sau străină, la un loc și la o dată stabilită sau la ordinul acesteia. (2) persoană desemnată în cambie de emitent (trăgător) să plătească unui terț sau la ordinul acestuia suma înscrisă în cambie, la locul și la data prevăzută. În acest caz obligația trasului devine efectivă în momentul când a acceptat cambia prin aplicarea semnăturii sale. Eng - drawee.

Trată – titlu de credit, instrument de plată, sub forma unui ordin scris necondiționat dat de către o persoană, numită trăgător, unei alte persoane numită tras, de a plăti în mod obligatoriu, la scadență, o sumă de bani determinată, unei terțe persoane numită beneficiar. În relațiile de afaceri termenul de trată este sinonim cu cel de cambie. Eng - draft.

Trăgător – persoană care emite un cec sau o cambie. Eng - drawer.

Trend – termen care desemnează o tendință de evoluție pe termen mediu și lung. Eng - trend.

Trezorerie – (1) oficiu al unui stat unde se păstrează și se administrează tezaurul public (casa de bani a statului); (2) activitate desfășurată de întreprinzători pentru asigurarea fluxului de lichidități necesare îndeplinirii angajamentelor de plată exigibile (disponibilități) în monedă națională sau valută la bănci din țară și străinătate, efecte comerciale, alte titluri negociabile aflate în portofoliu sau în depozite bancare etc. (3) ansamblu de operații financiare, bănești și bugetare pe care societatea le face prin organe specializate pentru procurarea mijloacelor bănești necesare și pentru cheltuirea acestor mijloace, în scopul exercitării funcțiilor sale, de către stat. Eng - treasury.

Troc – schimb direct al unui bun contra altui bun. Eng - barter.

Unitate economică – centru elementar de decizie și de activitate economică. Eng - economic unit.

Unitate monetară – (1) cantitate de metal monetar stabilit pentru o unitate bănească a unei țări; (2) unitatea de măsură utilizată la îndeplinirea funcției banilor de măsură a valorilor de etalon al prețurilor. Eng - monetary unit.

Uzanțe – reguli de comportament comercial rezultând din instituționalizarea practicilor de afaceri; de exemplu, uzanțe bursiere, reguli și uzanțe uniforme referitoare la creditele documentare. Eng - practices.

Uzurfruct – drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparține altei persoane și pe care trebuie să-l restituie la încetarea acestui drept. Eng - usufruct, conveyance.

Valoare – expresia în formă bănească a unei mărimi. În economie valoarea este măsura de apreciere a unui bun. Eng - value.

Valoare a monedei – concept economic prin care se înșelege capacitatea sau puterea de cumpărare a monedei și care este dată de cantitatea de bunuri și servicii care poate fi achiziționată cu o sumă de bani sau cu o unitate monetară. Eng - value of the currency.

Valoare de estimare – valoare care i se dă unui teren, imobil, mijloc fix etc. pe baza unui raport de estimare calculat de către experți autorizați și care stă la baza negocierilor între parteneri. Eng - estimated value.

Valori mobiliare – documente sau titluri care reprezintă o valoare (participație sau creanță) și care sunt negociabile la bursa de valori. Eng - marketable securities.

Valută – moneda națională a unei țări sub formă efectivă (metalică, bilete de bancă) sau disponibil în cont (valută în cont), care este folosită la efectuarea plăților către terțe persoane fizice sau juridice și la realizarea unor operații și tranzacții internaționale. Eng - currency.

Valută forte – valută convertibilă care are acoperire în aur și care se acceptă la plată în mai multe țări, deoarece valutele acceptate ca forte manifestă tendințe de creștere în raport cu altele. Eng - hard currency.

Valută slabă – monedă care manifestă o tendință de depreciere în raport cu celelalte monede. Eng - weak currency.

Vărsământ (de capital, în contul unei acțiuni) – plată integrală sau parțială de către ansamblul acționarilor a aportului pe care ei s-au angajat să-l realizeze, cu ocazia subscrierii sau majorării capitalului social. Eng - payment in (of capital, of stock).

Venit – (1) suma realizată de o persoană fizică sau juridică ca rezultat al activității depuse într-o perioadă de timp determinată, sau provenită din dreptul de proprietate asupra unui bun mobil/imobil, sau din oricare alt drept rezultat dintr-un contract sau conferit de lege; (2) din punct de vedere contabil, reprezintă echivalentul valoric al producției realizate sau vândute (produse finite, mărfuri, lucrări, servicii), servind ca sursă de acoperire a cheltuielilor (costul) producției respective vândute și încasate, a impozitului datorat statului, surplusul rămas din aceste venituri reflectându-se ca rezultat financiar sub formă de profit. Eng - income.

Venit impozabil – venitul realizat de agenți economici, determinat în condițiile legii. Constituie baza de calcul a impozitului datorat pe un exercițiu financiar. venituirle impozabile se stabilesc și pentru categoriile de venituri realizate de persoane fizice (impozitul pe salarii, impozitul pe venituri din bunuri imobiliare etc.). Eng - taxable income.

Venituri anticipate – sume încasate de agentul economic în perioada de gestiune curentă, care reprezintă însă venituri aferente perioadei următoare. Eng - advanced income.

Virament – plata fără numerar făcută prin trecerea la bancă a sumei de bani din contul plătitorului în contul beneficiarului. Este, în fapt, un transfer de fonduri dintr-un cont în altul. Se evită astfel circulația monedei. Eng - transfer.

Sursa: Bănci, finanțe, comerț internațional. Autor: Gheorghe Rusu. Editura Princeps.