Fenomenele negative, care au afectat grav imaginea sistemului bancar în ultimii ani, în special cele ce ţin de transparenţa acţionariatului, legalitatea preluării unor pachete de acţiuni şi a controlului asupra unor importante instituţii bancare, precum şi managementul defectuos şi netransparent al acestora, care a ajuns să pună sub semnul întrebării lichiditatea unor bănci, îi pune tot mai mult în gardă pe experţii din domeniu. Liga Bancherilor, una din organizaţiile neguvernamentale prestigioase ce monitorizează activitatea sistemului bancar, a difuzat un apel prin care îşi exprimă îngrijorarea faţă de aceste fenomene şi face propuneri concrete în vederea restabilirii bunului nume al sectorului bancar. Referitor la problemele sectorului ziarul Economist a dialogat cu Dumitru Ursu, Preşedintele Ligii Bancherilor din Moldova.
Vă prezentăm în continuare interviul acordat publicației economice.
– Domnule Ursu, despre problemele sectorului bancar se vorbeşte de mult timp, se adoptă legi pentru a le depăşi, se fac declaraţii. Însă acestea nu se termină, ba din contra devin tot mai frecvente, în special cele ce ţin de transparenţa acţionariatului sau de guvernarea corporativă. Care sunt cauzele acestei stări de fapt?
– Se caută o mulţime de motive pentru a explica unele fenomene negative în sistemul bancar. De exemplu, fie că legea este imperfectă, fie că nu există suficiente instrumente necesare pentru reglementare, însă nu se spune niciodată un lucru despre care Liga Bancherilor a menţionat în repetate rânduri: lipsa voinţei în rândul factorilor de decizie. Nu mă poate convinge nimeni că astăzi nu avem o legislaţie bancară modernă. Toate modificările propuse de Banca Centrală au fost adoptate, tot ce s-a dorit, s-a aprobat. Inclusiv şi reducerea cotei substanţiale de la 5% la 1% pentru care cumpărătorii de acţiuni trebuie să aibă permisiunea BNM. Cei de la FMI de altfel nu cred că vom obţine prea multe prin reducerea acestei cote. În UE ea este de 10% şi nu apar astfel de probleme ca la noi. Probabil problema se află mult mai adânc. Nu vreau să-i critic pe foştii sau actualii colegi dar problemele au apărut mai frecvent după venirea noii echipe la BNM, prin 2010-2011 şi, din păcate, pe parcursul următorilor ani, ele doar sau intensificat. Este vorba despre atacurile raider, problemele ce ţin de dreptul de proprietate a acţiunilor în bănci, lipsa transparenţei acţionariatului. Aceste probleme au fost puse în permanenţă în discuţie aici la Liga Bancherilor din Moldova.
Pentru a asigura transparenţa acţionarilor, astăzi avem o legislaţie bună. Banca Naţională are toate pârghiile şi împuternicirile de a influenţa şi dacă se doreşte cu adevărat poate afla cu adevărat acţionarii efectivi ai oricărei bănci. Pe lângă asta mai avem astfel de structuri precum Centrul Naţional Anticorupţie, care poate solicita orice informaţie pe linia sa, de la partenerii externi. Există foarte multe astfel de posibilităţi pentru aceste structuri dat fiind faptul că BNM nu este organ de anchetă. Dar, prin intermediul CNA se poate de găsit informaţia dorită.
Cât priveşte guvernarea corporativă, este foarte bine când acesta este bazată pe principiile democraţiei occidentale. În bănci avem consilii de administrare şi consilii de supraveghere, fiecare cu împuternicirile sale iar structurile respective au suficiente împuterniciri pentru a asigura o guvernare corporativă corectă.
În ce priveşte dreptul de proprietate, ne amintim foarte clar cum cu câţiva ani în urmă, la cea mai mare bancă din Moldova, peste noapte câteva persoane au fost deposedate de acţiuni şi, cu regret, unele dintre ele nici până acum nu şi-au recăpătat dreptul de proprietate deşi există anchete pe aceste cazuri.
Astfel, nu este vorba atât despre legislaţie cât de capacitatea funcţională pentru a aplica această legislaţie, în special cea a reglementatorului.
Anul trecut, la recomandarea organismelor financiare internaţionale, a fost propusă instituirea unui Consiliu de supraveghere la BNM. A existat şi un proiect de lege în acest sens, au fost discuţii aprinse în cadrul comisiilor parlamentare şi proiectul chiar a fost aprobat în prima lectură. El prevede ca în afară de actualul consiliu de administrare să existe şi un consiliu de supraveghere. Acesta nu are funcţii executive însă, dacă va include personalităţi notorii, care pot fi propuse de Parlament, Guvern sau Preşedinţie (experienţa internaţională este foarte variată în acest sens), poate deveni un organism foarte eficient. În opinia mea un astfel de Consiliu ar fi fost benefic şi la noi pentru a monitoriza şi a consolida capacitatea funcţională a Băncii Centrale. Însă, deocamdată el n-a fost votat în lectura a doua.
Nici Consiliul de administraţie al BNM n-a putut să funcţioneze la capacitate maximă timp de patru ani, or din 2009 până în 2013 el a avut doar trei membri din cinci. Nu este clar nici până în prezent de ce Executivul n-a propus în termeni utili suplinirea celor două funcţii.
– Şi de ce acum, când s-ar părea că există toate condiţiile pentru o bună funcţionare a sistemului, acest lucru nu se întâmplă?
– În opinia noastră, astăzi există suficiente pârghii pentru ca să se aplice legislaţia, profesionismul băncii naţionale trebuie să-l aprecieze Parlamentul, organismele financiare internaţionale, dar, după cum am menţionat în apelul Ligii Bancherilor, este necesar ca toţi să-şi îndeplinească funcţiile conform legislaţiei în vigoare, cu pârghiile pe care le au. Totodată, este foarte importantă comunicarea permanentă a BNM cu mass-media pentru ca să nu apară diferite momente în stare să destabilizeze situaţia de pe piaţa valutară, monetară sau cea bancară.
– BNM este suficient de independentă pentru a-şi îndeplini obligaţiunile?
Legea cu privire la BNM este o lege foarte performantă pentru Republica Moldova. Banca Centrală are o independenţă care nu există în multe ţări din regiune, fiind invidiată din acest punct de vedere de către colegii din aceste ţări. Cu atât mai mult, dacă anterior BNM trebuia să se consulte asupra luării unor decizii cu Guvernul, după modificările care au fost făcute anul trecut, ea doar informează guvernul privind activitatea sa. Deci, conform legii, BNM are o independenţă totală, inclusiv în faţa Parlamentului căruia doar îi prezintă un raport în fiecare an dar nu este subordonată acestuia. În ce priveşte independenţa politică, se ştie că actualul Consiliu de Administrare a fost ales pe criterii de partid. Însă eu nu văd o problemă în aceasta. Probabil că şi în alte state există o astfel de practică. Însă, după ce ocupi fotoliul, trebuie să uiţi cine te-a promovat şi să-ţi îndeplineşti funcţiile conform legislaţiei BNM.
– Dacă e să ne întoarcem la unele momente ce ţin de acţionariat, în ce ar consta interesul unor structuri sau persoane, de regulă destul de dubioase, de a fi acţionari ai băncilor. Deşi profitul acestora este relativ mare pentru Republica Moldova, totuşi luptele acestea corporative, deseori cu încălcarea legii sunt pentru o miză mai mare decât cea de a primi dividende o dată pe an.
– Aici ar trebui să distingem două momente esenţiale pentru cei ce investesc în sectorul bancar. Există oameni care au interes de a investi în sectorul bancar, acesta fiind constant unul dintre cele mai profitabile în economia moldovenească. Este un sector destul de atractiv şi în prezent 76% dintre acţionarii băncilor sunt investitori străini. Este altă întrebare cine sunt de fapt aceşti investitori străini. În România, spre exemplu, investitorii străini sunt investitori strategici. Bănci, grupuri bancare internaţionale. La noi astfel de investitori sunt doar în patru bănci şi nu cele mai mari. Este vorba despre Mobiasbancă, BCR, Eximbank şi ProCredit Bank. În rest, investitorii străini nu sunt din sectorul bancar. Pentru alţii interesul constă în a beneficia de fluxurile financiare, adică de banii băncilor. Astfel de acţionari, de regulă nu se gândesc la profit dar, în special, pun în aplicaţie diferite scheme cu banii băncilor, care nu coincid cu interesul sistemului nostru bancar.
– În adresarea Ligii aţi menţionat despre o constare a FMI care sună în felul următor: Activele lichide ale unor bănci ar fi de fapt grevate de sarcini, ceea ce ar putea înrăutăți indicatorii de lichiditate față de cei raportați”. Ce înseamnă aceasta de fapt?
– Este o constatare foarte importantă pentru că dacă nu ai un portofoliu de credite destul de sănătos, clasarea portofoliului de credit nu este obiectivă, peste ceva timp vor apărea probleme. Nu se vor rambursa unele credite şi atunci, se va ajunge la decapitalizarea băncilor. Este un semnal pentru echipele de control ale Băncii Naţionale să fie foarte atente la momentul respectiv atunci când fac verificări. Este extrem de important să ai un portofoliu de credit real şi clasificarea să fie reală. Să nu fie că azi ai un profit bun pe care îl repartizezi acţionarilor iar mâine, suporţi pierderi, şi în ultimă instanţă instituţia se decapitalizează iar profitul, care ar putea fi un colac de salvare în această situaţie, a fost deja repartizat.
– Ce trebuie să se întâmple ca să se normalizeze situaţia în sector?
– Cred că trebuie să fie mai activă şi societatea civilă, Acele organisme de business de la noi nu trebuie să fie indiferente faţă de problemele din sectorul bancar, deoarece, până la urmă acestea îi vor afecta şi pe ele. Iar reglementatorul trebuie să fie mai consecvent în acţiunile sale în raport cu fiecare bancă. Pentru că, până la urmă, cea mai deplină informaţie, o deţine BNM. Noi putem afla unele lucruri din presă, din unele rapoarte, însă tabloul complet în ce priveşte sectorul bancar este văzut doar la BNM. Aceasta nu trebuie să se limiteze doar la scopul pe care şi l-a propus, cel de stabilitate a preţurilor. Să nu uite că este responsabilă şi de siguranţa sectorului bancar.
Şi acţionarii din bănci, care de fapt decid asupra activităţii instituţiilor, trebuie să conştientizeze că în bănci trebuie să existe o stare de calm pentru ca să nu fie perturbată activitatea instituţiilor şi a sistemului în general.
– Totuşi, dacă să fim obiectivi până la urmă, multe probleme BNM nu le poate depăşi din cauza că ele sunt judecate în defavoarea sa de către instanţele judecătoreşti.
– Astfel de probleme au existat permanent, de la apariţia BNM în 1991 până în prezent. Însă acesta nu reprezintă o cauză plauzibilă ca Banca Centrală să nu fie consecventă în promovarea politicii sale. În primul rând este necesar şi un profesionism adecvat al angajaţilor băncii, care monitorizează activitatea instituţiilor bancare. Reglementatorul trebuie să fie mult mai combativ şi consecvent în îndeplinirea atribuţiilor sale.
