Din februarie 2016, Aldona Jociene (foto), Înaltul Consilier UE în sectorul bancar, este pregătită să-şi împărtăşească cunoştinţele şi experienţa solidă în sectorul bancar pentru a ajuta noua conducere a Băncii Naţionale să facă faţă numeroaselor lacune şi provocări. Într-un interviu acordat în exclusivitate revistei Profit, Aldona Jociene a vorbit despre punctele forte şi slabe ale sectorului bancar din Republica Moldova, importanţa informaţiilor veridice despre beneficiarii reali ai băncilor, precum şi despre perspectivele pe termen scurt şi lung.
Profit: Dnă Jociene, vă aflaţi în Moldova din februarie 2016, oferind consiliere guvernatorului Băncii Naţionale. Care sunt impresiile generale despre sistemul bancar din Moldova? În ce măsură acesta corespunde standardelor europene?
Aldona Jociene: Fiecare ţară tinde să aibă un sistem bancar puternic dat fiind rolul crucial al acestuia pentru economie. Situaţia actuală din sistemul bancar moldovenesc este rezultatul unei evoluţii înregistrate pe parcursul ultimilor 10 ani. Moldova are acum patru bănci care fac parte din grupuri bancare străine cu reputaţie – Mobiasbancă-Groupe Société Générale, Eximbank Gruppo Veneto Banca, ProCreditBank şi BCR Chişinău – care deţin cumulativ 25% din activele sectorului bancar.
Majoritatea celor şapte bănci rămase se confruntă cu probleme legate de lipsa transparenţei acţionariatului. În unele dintre aceste bănci, proprietarii sunt companii străine sau persoane private controlate de un număr mic de indivizi, ceea ce înseamnă că proprietarii finali ar putea folosi fondurile băncilor în interese personale. Acest lucru poate duce la fraude, spălare de bani şi alte activităţi criminale.
În UE există un cadru de reglementare şi supraveghere care previne intrarea în sectorul bancar a acţionarilor netransparenţi şi cu reputaţie proastă. Totuşi, în cazul în care acest lucru se întâmplă, UE dispune de instrumente de intervenţie precoce. Aceleaşi practici ar trebui aplicate şi în Moldova. Prin urmare, suntem pregătiţi să ne împărtăşim cunoştinţele şi experienţa pentru a realiza acest lucru.
– Reieşind din experienţa Dvs. de mai bine de 20 de ani de activitate în cadrul Băncii Centrale din Lituania, ce ar putea învăţa Moldova din experienţa acestei ţări în implementarea reformelor în sectorul bancar? Dar ce greşeli ar putea evita?
– Pe parcursul carierei mele în calitate de supraveghetor bancar la Banca Centrală din Lituania, am trecut prin diferite etape de dezvoltare a sistemului bancar. În 1995, prima mea inspecţie la una dintre cele mai mari bănci s-a finalizat cu stabilirea unei administrări speciale (moratoriu). Aş dori să menţionez că în rezultatul crizei din 1995, numărul băncilor în Lituania s-a redus de la 27 la 10. În acelaşi timp, băncile rămase şi-au consolidat poziţiile, iar unele dintre ele au fost achiziţionate în 2002 de grupuri bancare scandinave cu renume internaţional. Aceste bănci au introdus treptat cultura existentă în cadrul băncilor-mamă, o guvernare internă eficientă şi sisteme avansate de management al riscului. Realizând acest lucru, ele au contribuit la progresul sectorului bancar în ansamblu, întrucât băncile locale nu au avut altă opţiune decât să le urmeze exemplul, pentru a rămâne eficiente. Pentru a realiza o schimbare semnificativă, sectorul bancar din Moldova ar trebui să atragă noi bănci străine, investitori instituţionali cu reputaţie şi сu o situaţie financiară foarte bună.
– Credeţi că acest lucru este posibil de realizat având în vedere problemele grave cu care se confruntă în prezent sectorul?
– Aceasta nu este o misiune imposibilă, în cazul în care Moldova va depune eforturi solide pentru a-şi îmbunătăţi cadrul de reglementare şi supraveghere. Dacă acest lucru s-ar întâmpla, cu siguranţă, băncile străine vor veni în Moldova.
Aş dori să subliniez că Lituania s-a confruntat cu probleme similare în trecut. Datorită acţiunilor iresponsabile din partea unor acţionari şi a unei potenţiale activităţi criminale, două bănci de talie medie şi-au pierdut licenţele în 2011 şi 2013. În cazul uneia dintre aceste bănci, au fost aplicate două metode stipulate într-o Directivă a UE care prevede separarea băncilor cu o situaţie financiară bună de cele cu o situaţie financiară precară şi vânzarea activelor. Transferul părţii bune a băncii la o bancă operaţională a ajutat la rezolvarea problemelor cu pierderi relativ mici pentru ţară.
Lecţia principală învăţată din închiderea celor două bănci din Lituania este că Banca Centrală trebuie să aibă un sistem de licenţiere şi supraveghere foarte puternic. Este extrem de important să meargă şi să verifice care este situaţia reală în cadrul băncilor comerciale. Lucrurile pot arăta foarte bine pe hârtie, însă inspecţia la faţa locului poate dezvălui o mulţime de probleme. De asemenea, este foarte important de a identifica şi începe rezolvarea problemelor la o etapă incipientă. Dacă se tergiversează, problemele pot deveni mai profunde şi, în caz de eşec, pun o povară financiară suplimentară pe umerii contribuabililor.
– Unele persoane influente, printre care şi diplomaţi occidentali, împărtăşesc opinia potrivit căreia prezenţa consilierilor străini la BNM este un lucru bun, însă „aceştia pot fi uşor evitaţi, atunci când vine vorba de probleme dificile”. Care este opinia Dvs. în acest sens?
– Pe parcursul carierei mele în domeniul supravegherii bancare o perioadă îndelungată de timp am activat în diferite poziţii de conducere. În prezent, ofer consultanţă tactică guvernatorului BNM şi folosesc experienţa managerială proprie pentru diverse scopuri. În special, ofer consultanţă în ceea ce priveşte aplicarea standardelor Basel II şi Basel III care trebuie utilizate pe viitor. Cel mai important pentru mine este să conving guvernatorul şi managementul de top al Băncii Centrale să folosească cele mai bune practici şi abordări ale UE în domeniul supravegherii bancare, pentru a identifica problemele la un stadiu incipient şi a le rezolva imediat. Pe de o parte, este important să fiu parte a echipei de top management a BNM, iar pe de altă parte, este important ca situaţia să fie urmărită dintr-o parte şi să existe atenţionări atunci când lucrurile merg într-o direcţie greşită.
– Observaţi o deschidere din partea conducerii BNM la sugestiile Dvs.? Sunt luate acestea în considerare?
– Da. Eu cred că se simte faptul că stăpânesc cu adevărat acest domeniu, pot oferi consultanţă şi pot ajuta BNM să aleagă abordările şi instrumentele necesare. Noul guvernator intenţionează să modernizeze Banca Centrală, iar eu sunt dispusă să-l ajut în acest proces împărtăşind cea mai bună experienţă personală.
– Care sunt punctele forte şi cele slabe ale sistemului bancar din Moldova? Există capitole la care lucrurile în RM stau mai bine decât în alte ţări din regiune?
– Modelul de afaceri al băncilor din Moldova este simplu. Acestea încearcă în primul rând să genereze venituri din dobânzi prin atragerea depozitelor, oferind împrumuturi şi investind în active lichide. De asemenea, băncile au reţele mari de filiale, fapt care le permite să genereze venituri semnificative din taxe şi comisioane. Astfel, profitul băncilor, ROE şi ROA, sunt destul de mari. În 2015, aceşti indicatori au fost de două ori mai mari decât media din UE, prin urmare, băncile din Moldova sunt destul de profitabile (zâmbeşte).
Cu toate acestea, există multe domenii în care sunt necesare îmbunătăţiri. În primul rând, băncile ar trebui să-şi consolideze guvernanţa internă şi, foarte important, să identifice şi să atragă o atenţie sporită managementului riscului. Eficienţa costului şi sistemele IT sigure ar trebui să fie priorităţile-cheie pentru toate băncile care intenţionează să-şi sporească investiţiile în aceste sectoare. De asemenea, este important să fie schimbate unele aspecte ce ţin de etică, abordări, procese.
În acelaşi timp, băncile ar trebui să studieze experienţa UE şi să reducă taxele pentru serviciile de bază şi plăţi. De asemenea, este important să se lucreze la capitolul eficienţa costurilor şi optimizarea serviciilor.
Recent, BNM a aprobat un concept privind punerea în aplicare a unui sistem centralizat de monitorizare a riscurilor pentru a evalua şi monitoriza în timp real informaţiile transmise de bănci (riscul de creditare, structura netransparentă a acţionarilor şi riscul spălării banilor şi finanţării terorismului). Un registru al riscului de creditare a fost lansat în iulie 2016. Acum BNM intenţionează să creeze o platformă la nivel central, folosind soluţii IT de ultimă oră. Aceasta este o decizie foarte bună şi va contribui la îmbunătăţirea situaţiei.
– Imaginea Moldovei a fost grav afectată la nivel internaţional de frauda bancară din 2014. În acelaşi timp, unii experţi spun că „furtul secolului” a arătat că există loc pentru îmbunătăţiri nu doar în Moldova, ci şi în cadrul sistemului bancar al UE, având în vedere că în doar câteva zile milioane de euro au fost transferate din Moldova pe conturile unei bănci din Letonia, lucru care nu a trezit suspiciuni în rândul autorităţilor bancare din această ţară, precum şi din UE. A fost acest caz studiat de instituţiile UE? Au fost trase anumite concluzii?
– Investigarea fraudei aflată în derulare a fost efectuată la nivel internaţional de către Consorţiul Kroll şi Steptoe & Johnson LLP având drept scop identificarea organizatorilor şi beneficiarilor finali ai tranzacţiilor frauduloase şi recuperarea bunurile sustrase din cele trei bănci. Este foarte important de a afla cine se face vinovat şi cine a fost beneficiarul final al acestor tranzacţii. De asemenea, este important ca aceste active să fie recuperate. După fiecare criză financiară sau fraudă bancară de proporţii, este necesar să fie revizuite reglementările bancare şi să fie consolidată supravegherea pentru ca situaţii similare să fie evitate pe viitor. Aceasta este ceea ce face UE întotdeauna.
În acelaşi timp, în momentul în care supraveghezi băncile, te uiţi dacă acestea au suficient capital, lichiditate, guvernanţă internă, un management puternic al riscului etc. Dar ceea ce s-a întâmplat în Republica Moldova în anul 2014 a fost o fraudă bancară de proporţii (activitate criminală).
– Lipsa informaţiilor privind proprietarii reali ai unor bănci din Moldova este în prezent o problemă-cheie şi condiţia principală din partea organizaţiilor internaţionale pentru a relua creditarea ţării noastre. Odată ce beneficiarii reali ai acestor bănci sunt reticenţi să iasă în lumina reflectoarelor, pe cât de important este rolul politicului în aceasta situaţie? Cât de departe ar trebui să meargă Banca Naţională pentru a întreprinde anumite acţiuni împotriva acestor acţionari?
– Riscul prezenţei acţionarilor netransparenţi este că ei pot folosi banii băncilor în interese personale, generând astfel fraude şi alte activităţi criminale. Este esenţial de a rezolva aceste probleme cât mai curând posibil, însă pentru aceasta, evident, este nevoie de voinţă politică.
Ce fac de obicei băncile centrale în astfel de situaţii? În primul rând, iau măsuri pentru a asigura transparenţa acţionarilor, urmate de acţiuni de supraveghere. În al doilea rând, fac o evaluare generală pentru a afla care este situaţia reală în cadrul acestor bănci. În al treilea rând, evaluează capacităţile financiare ale băncilor pentru a acoperi pierderile identificate. În al patrulea rând, dacă este necesar, sunt aplicate instrumente de intervenţie la o fază incipientă. Aceştia sunt paşii parcurşi pentru a rezolva astfel de probleme.
Interviul complet poate fi accesat pe profit.md
