Fraude bancare: Vladimir Levin - escrocul informatic sovietic nr. 1.

Comandamentul militar al Chinei dispersează demult forţele sale în patru spaţii: aerian, terestru, maritim şi virtual. Acest exemplu este luat de mai  multe guverne, care urmăresc topurile hackerilor şi se conving că imaginaţia şi posibilităţile acestora sunt incredibile.

Conform top-10 al hackerilor din lume, elaborat de majoritatea companiilor de securitate din lume şi WEB-portalurilor de noutăţi populare, observăm prezenţa în ele a unei personalităţi controversate – Vladimir Levin (foto), care nu coboară din acest top timp de 25 de ani. Chiar şi proaspătul rating al hackerilor din toate timpurile, elaborat de www.topyaps.com îl plasează pe locul doi, următoarea poziţie revenindu-i lui Robert Tappan Morris, viermele căruia a blocat Internetul timp de câteva zile şi despre care vorbea toată lumea.

Dacă vom face analiza infracţiunilor informatice, datorită cărora Levin a urcat în aceste topuri, vom observa multe lucruri interesante: goluri legislative, pariuri, reţineri în străinătate, procese, închisori, escrocherii, spargeri de bănci, acţiuni ilegale ş.a.

Numai schimbul de experienţă şi cooperarea între forţele de ordine din diferite ţări ale lumii poate opri amploarea criminalităţii informatice, mai ales în sfera financiară. Sigur că serviciile secrete din SUA, Marea Britanie şi Israel ar putea aduce o mare contribuţie la acest capitol, deoarece sinecostul reţinerii unui hacker poate ajunge şi la 1.000.000 dolari.

Caracteristica escrocului informaţional nr. 1 este obişnuită, ca la mulţi cetăţeni din anii 1990. S-a născut într-o familie de intelectuali din Leningrad în 1967, la vârsta de 24 de ani absolveşte Facultatea de Chimie a Institutului Tehnologic din Leningrad, tema tezei de licenţă fiind:”Analiza molecularo-biologică a viruşilor epidemici ai gripei B, identificaţi pe teritoriul URSS în 1991”.

Este greu de imaginat, dar, avînd la dispoziţie un simplu IBM PC 386, Levin a fost în stare să fure din “safeurile” Citibank una din cele mai mari bănci de pe planetă, înzestrată cu cel mai performant echipament electronic şi controlată de serviciile secrete din SUA,  împreună cu complicii săi, peste 12.000.000 dolari SUA în perioada 30 iunie – 3 octombrie 1994.

Vom încerca să răsfoim dosarele investigaţiei criminalistice a acestei infracţiuni informatice în ordine cronologică.

1994, 30 iunie. Colaboratorii secţiei din Hong Kong (China) a băncii Philippe National Bank Int. France Ltd., venind la serviciu observă dispariţia de pe conturile băncii sale a sumei de 143.800 dolari SUA. Conform informaţiei din computer, această sumă, prin intermediarul „Citibank” a fost transferată pe alt cont, dar nu era clar unde concret. În realitate, banii au apărut în contul companiei din Gibraltar “Carmane Properties Ltd” a băncii “Kansallis Oake Finance”. Angajaţii băncii, descoperind  pierderea, în aceeaşi zi, dar ţinînd cont de fusul orar, a doua zi s-au adresat la „Citibank” cu simpla întrebare:”Unde-s banii?” La întrebarea din Hong Kong, angajaţii “Citibank” au afirmat că nu au efectuat o asemenea tranzacţie şi că în toate tranzacţiile, care depăşesc cifra de jumătate de miliard, ea nu figurează. În urma confruntărilor, cei din Filipine au hotărît să rezolve problema trecînd  la pierderile băncii suma de 143.800 dolari.

1994, 15 iulie. Exact peste două săptămîni, o plângere asemănătoare pe adresa “Citibank” vine din Uruguay de la  „Compania Financiera Immobiliaria Montevideo”, care a descoperit pierderea de 384.000 dolari SUA, care au  fost transferate chipurile de “Citibank” nu se ştie  unde.  După această declaraţie,  programatorii din Serviciul Securităţii Electronice, analizînd operaţiunile din Uruguay, au depistat urmele unui hacker necunoscut, dar nu au fost în stare să determine de unde a avut loc atacul informaţional. 

Între timp, atacurile continuau, sume noi se transferau haotic dintr-un colţ al lumii în altul de pe conturile diferitor secţii şi ale clienţilor „Citibank”. La bancă s-a dezlănţuit panica şi ca să ascundă  întâmplările de presă,  pentru a păstra imaginea băncii, conducerea a apelat  la FBI.

Cooperarea internaţională. După ce totuşi agenţii FBI-ului au depistat direcţiile transferurilor, după schema standart, s-au adresat la poliţia din ţările unde au ajuns aceste transferuri pentru a organiza capcane.

1994, 26 august. La San Francisco este reţinută cetăţeanul Rusiei Ecaterina Korolocova, iar în Tel-Aviv o persoană cu paşaport grecesc cu numele Alexiosa Palmidis, care nu cunoştea nici un cuvânt în greacă, dar în timpul reţinerii a folosit cuvinte obscene în ruseşte. După cum s-a constatat mai apoi, acest cetăţean era Alexei Laşmanov din S.Petersburg.

1994, 12 septembrie. La Rotterdam poliţia arestează al treilea curier rus, care avea paşaportul pe numele Lâsencov, în realitate fiind o altă persoană. Toate persoanele reţinute aveau bilete de avion retur la S.Petersburg.

1994, 19 septembrie. Levin transferă în Credit Suisse CH-8021 suma de 3.500.000 dolari în contul companiei „Воnaventure Management” S.А., dar nu s-a folosit de ei deoarece FBI a blocat aceste conturi, ca mai apoi să întoarcă sumele înapoi clienţilor din Mexic, Noua Zeelandă şi Argentina. Anchetarea de mai apoi a demonstrat că „Воnaventure Management” S.А. a fost fondată de prietenii lui Levin din Cehia.

1994, 25 septembrie. FBI se adresează oficial MAI din Rusia pentru a investiga cazurile de atacurile  informaţionale asupra „CitiBank” efectuate de pe teritoriul Rusiei.

1994, 10 martie. Secţia RUOP S.Petersburg cu ajutorul unui telefon obişnuit dotat cu determinant, depistează adresarea electronică în reţeaua „Citibank” de la telefonul cu numărul ce aparţinea firmei „Saturn SPB”, care comercializa computere, soft şi bere „Monarch”.

În perioada 30.06 - 03.10.1994 Vladimir Levin a efectuat 40 de transferuri nesancţionate în sumă de 10.700.952 dolari SUA din “Citibank” în conturile cunoscuţilor săi în băncile din Sankt-Petersburg, Helsinki, Rotterdam, Tel-Aviv, Dusseldorf, San-Francisco, Zurich, iar patru cunoscuţi ridicase deja 400.000 dolari SUA. Celelalte sume erau deja blocate de FBI.

1994, 9 octombrie. Miliţia din S.Petersburg identifică infractorul ce se ocupa de transferurile dolarilor din “Citibank” şi confiscă computerul lui Levin, dar a fost arestat mai târziu. La moment în codul penal al Rusiei nu figurau articolele privind infracţiunile informatice – goluri legislative pînă la 05 iunie 1996.

Din această cauză, Levin era în vizorul miliţiei, dar n-a fost arestat, un articol potrivit cu tematica “escrocherie” forţele de ordine i-au găsit mai apoi.

Persoanele cu paşapoarte false din S.Petersburg, care au încercat să ridice banii furaţi, reţinute în flagrant au început să sune din închisoare şi să ceară ajutor. Asupra lui Vladimir Levin au început să facă presiuni rudele şi prietenii persoanelor reţinute. În asemenea condiţii tensionate Levin ia decizia să plece în Marea Britanie, unde locuia unchiul său Leonid Gluzman, de la care în copilărie luase prime lecţii de programare.

După părerea anchetatorilor ce investigau cauza, Levin vroia un sfat cum să procedeze, ca să poată influenţa eliberarea persoanelor arestate sau ţinînd cont de legislaţia britanică privind extrădarea, dar fiece pas făcut deja era fixat de FBI. Aterizînd în aeroportul londonez Standsteed la 3 martie 1995, Levin este arestat de poliţia londoneză la cererea FBI-ului.

O mare problemă cu Levin a apărut la extrădarea lui în SUA – au aflat jurnaliştii, care au aflat de capacităţile hackerului rus şi încercau să schimbe imaginea „Citibank”-ului. Extrădarea lui Levin începea să se transforme într-un scandal internaţional de proporţii, iar însăşi banca cît pe ce să falimenteze. Aceasta a fost reacţia comunităţii financiare internaţionale, care a început să ridice banii din „Citibank”. Fluxul de capital din “Citibank” de pe atunci  putea să genereze chiar şi o criză financiară globală de proporţii. Cu ajutorul conducerii SUA şi FBI, istoria dată a fost prezentată publicului altfel, precum că Serviciul Electronic de Securitate a „Citibank”-ului împreună cu FBI-ul au descoperit o tentativă de atac asupra băncii a mafiei ruseşti. În rezultat FBI a devenit salvatorul omenirii, Levin unul din 10 cei mai primejdioşi infractori ai ultimului deceniu  din sec. XX, iar “Citibank” – cea mai sigură bancă din lume cu cel mai sigur Serviciu de Securitate Electronică.

1998, 24 februarie. Judecata din New-York s-a finalizat. Pentru ca imaginea “Citibank” să nu sufere şi pentru salvarea lumii de criza financiară era necesar ca pedepsele membrilor grupului lui Vladimir Levin să fie cît mai mici. Membrii grupului Levin s-au ales cu mici termeni de privaţiune de libertate: Levin – 3 ani în loc de cei 60, Alexei Laşmanov – 3 ani, iar ceilalţi membri nişte termeni simbolice. Toate materialele acestor investigaţii au fost secretizate de FBI. Deoarece în primăvară i s-au împlinit cei trei ani de detenţie (1995-1998), Vladimir Levin este eliberat şi exilat în Cehia, din greşeala funcţionarilor americani.

2000. Levin depune mărturii în sectorul de miliţie din Sankt Petersburg. În procesul verbal el expune că “apăsa tastele şi introducea comenzi fără ca să ştie ce se întâmplă”.

Această istorie an de an obţine tot noi dovezi. Există versiunea că încă în 1993, Levin a procurat cu 100 $ SUA codurile de spargere a sistemului de securitate a „Citibank”-ului, de la un coleg de al său, poreclit de toţi „Protozoid”.

De asemenea deseori în multe articole se expune ideea că Levin nu era iniţiat în domeniul Tehnologiilor Informaţionale ceea ce este o greşeală, deoarece sub conducerea lui Gluzman, el a elaborat o aplicaţie pentru evidenţa contabilă “Turbo-Salido”, care a ocupat locul doi la concursul unional şi compania ”Saturn SPB” comercializa acest soft. În această companie Vladimir răspundea de informatizarea activităţilor comerciale.

În concluzie, putem menţiona faptul că numai frica de imaginea “Citibank” şi posibilitatea dezlănţuirii crizei financiare l-a salvat pe Levin şi complicii săi de o răfuială mai cruntă a justiţiei americane. Această cauză şi acum ascunde de ochii lumii multe infracţiuni şi escrocherii informatice ce au loc cu “safeurile băncilor”, dar imaginea în faţa clienţilor este mai presus decît câteva milioane pierdute. Iată cauza de ce multe infracţiuni financiare, efectuate prin intermediul tehnologiilor informatice rămîn nedeclarate, ceea ce provoacă noi valuri de atacuri informatice.

În cazul nostru, expus din investigarea de mai sus, dacă Levin se oprea numai la cele 143.800 dolari SUA, care deja erau trecute de angajaţii băncii Philippe National Bank Int. France Ltd. la capitolul pierderi neprevăzute, lumea nu mai auzea de el şi peripeţiile lui hackeriste.

De asemenea putem concluziona faptul că golurile legislative în domeniul criminalităţii informatice a unei ţări ca Rusia putea genera o criză financiară de proporţii globale deja din 1994. Această situaţie necesită efortul comunităţii internaţionale de a grăbi armonizarea legislativă global privind criminalitatea informaţională.

În ultimul deceniu al sec. XX ca şi acum era foarte greu de demonstrat acţiunile ilegale ale hackerilor, vedeţi mai sus interogarea lui Levin în 2000, unica armă a FBI în această istoria a fost cooperarea internaţională cu poliţia, care a şi reţinut în flagrant escrocii informatici.

Autor: Mircea Ploteanu