Munca neplătită din gospodăriile Republicii Moldova ar valora aproximativ 86 de miliarde de lei anual, dacă orele dedicate treburilor casnice și îngrijirii familiei ar fi remunerate la nivelul salariului minim. Estimarea aparține economistului Marin Gospodarenco, care a analizat cele mai recente date publicate de Biroul Național de Statistică privind utilizarea timpului în Republica Moldova.
Potrivit analizei, o femeie din Republica Moldova dedică, în medie, 4,6 ore pe zi muncii casnice și îngrijirii familiei, inclusiv gătitului, curățeniei, spălatului și îngrijirii copiilor sau a părinților în vârstă. În comparație, un bărbat alocă acestor activități 2,8 ore zilnic.
Transformate în ore de lucru, aceste activități reprezintă aproximativ 1.679 de ore anual pentru o femeie și 1.022 de ore pentru un bărbat.
Raportat la un program obișnuit de muncă de opt ore pe zi, timpul dedicat gospodăriei echivalează cu aproape zece luni de serviciu cu normă întreagă pentru femei și șase luni pentru bărbați. Diferența este de aproximativ patru luni de muncă într-un singur an.
Economistul atrage atenția că această muncă, deși esențială pentru funcționarea familiilor, nu este remunerată și nu este inclusă direct în calculul Produsului Intern Brut.
Dacă toate orele de muncă neplătită ar fi evaluate la salariul minim, valoarea lor ar ajunge la aproximativ 86 de miliarde de lei anual, estimează Gospodarenco.
Pentru comparație, PIB-ul nominal al Republicii Moldova este prognozat la 377 de miliarde de lei în 2026. Astfel, valoarea estimată a muncii casnice și de îngrijire ar reprezenta aproape 23% din PIB, fără ca această sumă să constituie efectiv venituri sau producție economică suplimentară.
Potrivit economistului, cea mai mare povară revine femeilor cu vârste cuprinse între 25 și 44 de ani, perioadă în care responsabilitățile pentru creșterea copiilor se suprapun frecvent cu dezvoltarea profesională.
În familiile cu copii, femeile se ocupă mai des de pregătirea meselor și dedică mai mult timp îngrijirii celor mici. În plus, o parte dintre aceste responsabilități sunt îndeplinite simultan cu alte activități, ceea ce face ca timpul efectiv de îngrijire să fie dificil de reflectat integral în statistici.
Consecințele nu se limitează la împărțirea inegală a responsabilităților familiale. Timpul dedicat muncii neplătite poate reduce posibilitatea femeilor de a avea un loc de muncă remunerat, de a lucra cu normă întreagă sau de a avansa profesional.
Pe termen lung, această situație poate însemna venituri salariale mai mici, contribuții sociale reduse și, implicit, pensii mai mici.
Marin Gospodarenco consideră că dezvoltarea serviciilor de îngrijire, inclusiv a creșelor, grădinițelor și serviciilor destinate persoanelor în vârstă, ar permite mai multor persoane să participe la piața muncii.
În opinia economistului, accesul la astfel de servicii nu reprezintă doar o măsură de sprijin pentru familii, ci și o investiție în economie, deoarece poate contribui la creșterea ocupării, a veniturilor și a contribuțiilor la bugetul public.