Olanda, Franța și India au relocat cantități importante de aur din rezervele naționale, într-o perioadă marcată de incertitudini economice și geopolitice. Operațiunile, care implică sute de tone de metal prețios, sunt analizate de consultantul financiar Alexandru Chirilă, într-un articol publicat pe blogul său. Acesta examinează motivele pentru care băncile centrale își schimbă locul de păstrare a aurului și legătura posibilă dintre aceste decizii și riscurile de pe piețele financiare.
Una dintre cele mai importante operațiuni a fost anunțată pe 2 septembrie 2026 de Banca Centrală a Olandei. Instituția a transferat aproximativ 86 de tone de aur din depozitele din New York și Ottawa către Londra, pentru a îmbunătăți accesibilitatea rezervelor în eventualitatea unei crize.
Mutarea nu a presupus exclusiv transportul fizic al lingourilor. Aproximativ 59 de tone au fost vândute la New York și recumpărate la Londra, în timp ce restul cantității a fost transferat fizic prin intermediul depozitului din Zeist, Olanda.
Banca olandeză a explicat că scopul operațiunii este creșterea lichidității rezervelor și pregătirea pentru eventuale crize severe. Londra reprezintă unul dintre cele mai importante centre internaționale de tranzacționare a aurului, ceea ce permite valorificarea mai rapidă a acestuia atunci când este necesar.
Franța a efectuat o operațiune similară, implicând 129 de tone de aur păstrate anterior la New York. Banca Franței a vândut lingourile respective și a cumpărat aceeași cantitate de aur în Europa, pentru a respecta standardele internaționale de puritate.
Potrivit instituției, operațiunea a generat un câștig contabil excepțional de aproximativ 11 miliarde de euro în 2025, fără modificarea cantității totale a rezervelor, de 2.437 de tone.
Și India și-a majorat considerabil cantitatea de aur păstrată pe teritoriul național. La sfârșitul lunii martie 2026, aproximativ 77% din cele 880,5 tone de aur ale țării se aflau în depozite interne, comparativ cu aproximativ 38% în 2023.
În analiza sa, Alexandru Chirilă identifică trei explicații principale pentru aceste mișcări: eficientizarea administrării rezervelor, reducerea riscurilor geopolitice și pregătirea pentru eventuale turbulențe financiare.
Consultantul atrage atenția că aceste operațiuni au loc într-un context în care băncile centrale încearcă să controleze inflația prin dobânzi ridicate, iar piețele financiare sunt influențate de investițiile masive în inteligența artificială.
În septembrie 2026, Rezerva Federală a SUA a majorat dobânda de referință la intervalul 3,75–4%, iar Banca Centrală Europeană a crescut dobânda pentru facilitatea de depozit la 2,5%. Ambele instituții și-au justificat deciziile prin necesitatea combaterii inflației.
Autorul face și o paralelă cu perioada 1928–1929, când majorările dobânzilor au precedat prăbușirea pieței bursiere americane. Totuși, acesta subliniază că asemănările istorice nu reprezintă o dovadă că o nouă criză financiară este inevitabilă.
Mutările de aur nu demonstrează că băncile centrale anticipează o prăbușire a piețelor. Explicațiile oficiale indică în primul rând necesitatea diversificării locurilor de depozitare, îmbunătățirea lichidității și reducerea vulnerabilităților în situații excepționale.
În același timp, analiza evidențiază importanța aurului ca activ de rezervă într-un sistem financiar internațional în care incertitudinile geopolitice, inflația și riscurile de lichiditate continuă să influențeze deciziile băncilor centrale.