(grafic) Dobânzile la depozite scad mai repede decât dobânzile la credite

Pe parcursul anului 2013 – trim.I 2014, au fost în scădere atât ratele de dobândă pentru credite, cât şi cele aplicate depozitelor atrase. Totuşi, acestea din urmă scad într-un ritm mai alert. Aceasta determină ca diferenţa dintre dobânzile la credite şi cele la depozite – indicator numit spread de dobândă – să crească, ceea ce desemnează faptul că băncile se concentrează mai mult pe maximizarea profiturilor din diferenţa de dobânzi decât pe atragerea de depozite pentru acordarea de credite.

La începutul anului 2013, în cazul depozitelor şi creditelor noi în valută, diferenţa de dobândă a fost de 2.73 puncte procentuale (p.p.). Această diferenţă a crescut continuu, ajungând în martie 2014 la 3.69 p.p.

În ceea ce priveşte depozitele şi creditele în lei, diferenţa de rate de dobândă şi creşterea acestei diferenţe este şi mai vizibilă. Astfel, dacă în ianuarie 2013, diferenţa dintre dobânda medie aplicată la creditele noi acordate şi dobânda medie pentru depozitele noi atrase a fost de 3.86 p.p., atunci în martie 2014 această diferenţă a constituit 5.66 p.p.

Sursa grafice: bnm.md 

Pentru comparaţie, menţionăm că, potrivit datelor Băncii Mondiale, în Europa şi Asia Centrală spread-ul (diferenţa dintre dobânda la credite şi dobânda la depozite) a constituit în 2012 circa 5.8 p.p. Datele pe ţări arată că în România şi Ucraina această diferenţă constituie circa 5 p.p., Bulgaria – 6 p.p., Azerbaijan – 8 p.p. şi Rusia – aproximativ 4 p.p.

Dacă e să urmărim cum a evoluat în Republica Moldova spread-ul de dobândă din 2000 încoace, remarcăm faptul că acesta a fost într-o tendinţă generală de scădere. Cea mai mică diferenţă între ratele medii anuale la credite şi cele la depozite se atestă în anul 2008. Aceasta, în principal datorită majorării dobânzilor la depozite, care au avut loc cu scopul atragerii de resurse în condiţiile anticipării crizei financiare care avea să afecteze Moldova în anul 2009.

Pe lângă faptul că spread-ul de dobândă este un indicator care poate să reflecte prin nivelul său cât de îngrijorate sunt băncile în anumite circumstanţe economice riscante, acest indicator arată şi cât de serios băncile îşi iau în considerare rolul de intermediar financiar. Astfel, un spread de dobândă ridicat arată faptul că prioritatea băncilor este obţinerea de profituri din diferenţa de dobândă bonificată (pentru credite) şi cea plătită (pentru depozite).

Potrivit experţilor, spread-ul mare indică probleme în sectorul bancar. Aceasta, pentru că băncile acumulează credite neperformante, trebuie să constituie provizioane, ceea ce determină reduceri de profit. Astfel, există un cerc vicios care creează presiune de menţinere a acestui spread. Asupra ratelor de dobândă aplicate de bănci o anumită influenţă o are şi Banca Naţională, care prin utilizarea instrumentelor de politică monetară determină băncile să-şi revizuiască dobânzile aplicate.