Formula prin care sunt finanțate școlile din Republica Moldova nu ține cont de situația socioeconomică a elevului, deși diferențele de rezultate dintre copiii dezavantajați și cei avantajați rămân semnificative. Asupra acestui fapt atrage atenția Ion Faina, lector ASEM, într-o analiză a finanțării și inegalităților din sistemul educațional.
Potrivit datelor PISA 2025 citate de autor, între elevii de 15 ani din sfertul socioeconomic cel mai dezavantajat și cei din sfertul cel mai avantajat există o diferență de 85 de puncte la științe. În 2009, decalajul era de 73 de puncte.
Totodată, 63,4% dintre elevii dezavantajați sunt sub nivelul minim de competență, față de 24,8% dintre cei avantajați.
Faina arată că actuala formulă de finanțare ia în calcul nivelul de studii, dimensiunea școlii și limba de predare și prevede o componentă de cel mult 2% pentru educația incluzivă. Situația financiară a familiei nu aduce însă o finanțare suplimentară școlii în care învață copilul.
„Banul urmează elevul, dar nu se uită la el”, sintetizează lectorul ASEM.
În comparație, potrivit analizei, unele state europene folosesc mecanisme suplimentare pentru reducerea inegalităților. Polonia include ponderi pentru ruralitate, dizabilitate și minorități, iar Irlanda, Portugalia, România și Lituania au programe orientate către școlile în care învață copii dezavantajați.
În Moldova există măsuri precum alimentația, manualele gratuite, transportul și unele alocații, însă autorul constată că formula de finanțare nu include un criteriu socioeconomic, iar documentele analizate nu stabilesc o țintă pentru reducerea decalajului de 85 de puncte.