Aproape 60% dintre părinții incluși în Deloitte Back-to-School Survey 2026 spun că ajung să cheltuiască mai mult din cauza preferințelor copiilor, iar aproape jumătate dintre copii au deja pe listă un anumit produs sau brand pe care îl consideră obligatoriu. Printre cele mai dorite se numără încălțămintea, ghiozdanele și gadgeturile, potrivit datelor prezentate de AGERPRES.
Bugetele familiilor nu cresc însă semnificativ per total. Se schimbă mai degrabă felul în care sunt împărțiți banii. Părinții intenționează să aloce mai mult pentru haine și accesorii, în timp ce cheltuielile pentru produse tehnologice scad. Pentru rechizite, tendința este de a cumpăra în principal strictul necesar.
Copiii și adolescenții au tot mai multă influență asupra deciziei de cumpărare. Un produs poate fi văzut pe TikTok, Instagram, la un creator de conținut sau la colegi și ajunge pe lista de dorințe înainte ca părintele să înceapă efectiv cumpărăturile.
În același timp, presiunea asupra bugetului îi face pe părinți mai atenți la preț. Peste 70% sunt dispuși să renunțe la marca preferată pentru una mai ieftină, iar 60% spun că intenționează să cumpere de la comercianți cu prețuri mai accesibile.
Și mărcile proprii ale magazinelor câștigă teren: 51% dintre părinți intenționează să cumpere astfel de produse.
Studiul observă și un fenomen aparent contradictoriu. Persoanele care folosesc cele mai multe metode de economisire ajung, în medie, să cheltuiască mai mult. Explicația este că acestea nu urmăresc neapărat să scoată mai puțini bani din buzunar, ci să obțină cât mai mult din bugetul stabilit: compară prețuri, urmăresc reducerile și schimbă magazinul sau brandul dacă găsesc o ofertă mai bună.
Tot mai mult din această căutare se desfășoară online. Motoarele de căutare și rețelele sociale sunt deja parte din procesul obișnuit de cumpărare, iar instrumentele de inteligență artificială încep să fie folosite pentru documentare și comparații.
În final, bugetul pentru școală se negociază tot mai mult între două criterii: ce își dorește copilul și cât este dispus sau își permite părintele să plătească.