Criza bancară este rezultat direct al eșecului instituțional în sfera reglementării bancare, al independenței plăpânde a BNM, al interferenţei unor grupuri de interese şi politice în luarea deciziilor ce vizează domeniile de competenţă ale BNM şi CNPF, precum și comunicării și coordinării ineficiente dintre instituțiile statului care urmau să asigure securitatea economică și financiară, anunță Expert Grup.
Drept rezultat, 3 bănci, dintre care una de importanță sistemică, care reprezintă circa o treime din activele întregului sistem bancar au ajuns în prag de faliment după decapitalizarea acestora prin intermediul unor scheme obscure în proporții de peste 12% din PIB. Alte 3 bănci au fost recent incluse în supravegherea specială din partea BNM, fără explicaţii concludente din partea regulatorului.
Efectele crizei bancare:
• Credite urgente de circa 14,8 miliarde MDL acordate de către BNM băncilor în administrare specială, sub garanția de stat.
• Aşteptări inflaţioniste în creştere.
• Distorsiuni în piaţa valutară cu fluctuaţii majore.
• Înăsprirea politicii monetare (cu niveluri record): rata de bază – 17,5%, rezervele obligatorii în lei – 32%.
• Costul resurselor creditare în creştere continuă, descreşterea activităţii de creditare.
• Epuizarea rezervelor valutare şi scăderea acestora sub nivelul critic de 3 luni de import.
10 măsuri de atenuare a crizei bancare propuse de către Expert-Grup
1. Plan de asanare. Elaborarea şi prezentarea publică, urgentă, a unui plan de asanare a sectorului bancar reieşind din cele mai bune practici internaţionale, cu indicarea exactă a opţiunilor şi costurilor pentru băncile în dificultate. Instituţiile publice responsabile de domeniul economic şi financiar trebuie să aibă posibilitatea modelării unor eventuale situaţii la nivel macroeconomic din implementarea planului de asanare a sectorului bancar. Soluția privind soarta celor 3 bănci aflate în prag de faliment (Banca de Economii, Banca Socială și Unibank) trebuie să respecte „principiul 3-R”:
I. Recuperarea tuturor depozitelor persoanelor fizice și juridice;
II. Responsabilizarea persoanelor și instituțiilor implicate în comiterea fraudelor de la cele trei bănci;
III. Reformarea amplă a sistemului de reglementare și supraveghere a sistemului bancar.
2. Eliminarea posibilităților legale prin care băncile comerciale interacționează cu companii din jurisdicţii riscante sau puţin credibile, inclusiv zone off-shore. În particular, este necesară interzicerea achiziționării acțiunilor bancare de către companii off-shore sau în baza împrumuturilor de la companii off-shore, gajarea acțiunilor bancare contra împrumuturilor de la companii off-shore sau cesionarea portofoliilor de credite companiilor off-shore.
3. Demararea imediată a etapei a doua a investigaţiei furtului din sectorul bancar, cu atragerea şi implicarea experţilor şi companiilor internaţionale specializate.
4. Lansarea demersurilor organelor interne de anchetă şi supraveghere (PG, CNA, BNM) către jurisdicţiile indicate în primul „raport Kroll”, în vederea aplicării sechestrului asupra activelor scoase din sistemul bancar din Republica Moldova şi plasate în alte ţări.
5. Investigarea implicării (lipsă de reacţie, reacţie întârziată, decizii ilegale şi inoportune legal, economic şi financiar) factorilor de decizie din instituţiile statului şi regulatorilor (BNM şi CNPF) în devalizarea Statului şi furtul (scoaterii) activelor din sistemul bancar. Demisionarea şi tragerea la răspundere a factorilor de decizie, responsabili de supravegherea sectorului bancar.
6. Consolidarea independenţei băncii centrale prin eliminarea posibilității ca judecătoriile de orice nivel să poată bloca deciziile BNM. În paralel, este necesar de responsabilizat BNM pentru evaluarea anuală a performanțelor instituției de către o entitate independentă, eventual din afara țării.
7. Prezentarea informaţiei despre utilizarea creditelor de urgenţă acordate celor trei bănci în administrare specială. O analiză detaliată trebuie să identifice posibilităţile şi riscurile recuperării creditelor oferite de către BNM, respectiv – efectele ulterioare asupra sectorului public.
8. Adoptarea unor măsuri hotărâte din partea BNM pentru recuperarea mijloacelor creditare oferite băncilor comerciale. În special, dacă se constată, că creditele de urgenţă oferite de către BNM au fost folosite contrar destinaţiei.
9. Verificarea şi investigarea structurii acţionariatului în sectorul bancar cu începere de la 1% acţiuni deţinute. Identificarea tuturor beneficiarilor finali şi eliminarea riscurilor de concentrare a capitalului bancar în mâinile unui/unor grupuri de beneficiari finali.
10. Implementarea unei politici monetare coerente şi corelate cu obiectivele de dezvoltare şi creştere (cel puţin, nu în detrimentul acestora). Eliminarea interferenţelor externe, din afara BNM, în luarea deciziilor de politici monetare şi creditare.