Atunci când achiți 33 de lei pentru un litru de carburant, o parte importantă a banilor nu ajunge la companiile care extrag petrolul, ci la cele care îl rafinează și îl transportă. Expertul economic Marin Gospodarenco explică cine obține cele mai mari profituri de pe urma scumpirii carburanților și de ce discuția despre accize surprinde doar o parte a problemei.
Potrivit analizei sale, dificultatea actuală nu este lipsa petrolului, ci capacitatea insuficientă de rafinare. Unele rafinării au fost bombardate, iar altele au fost închise în ultimii ani. În aceste condiții, un număr mai mic de fabrici trebuie să acopere întreaga cerere, ceea ce le permite să stabilească marje mai mari.
În trimestrul al doilea din 2026, ExxonMobil a raportat un profit net de 14,5 miliarde de dolari, echivalentul a aproximativ 160 de milioane de dolari pe zi. Chevron a obținut un profit de 12,07 miliarde de dolari, cel mai mare rezultat trimestrial din istoria companiei, iar Shell – aproape 10 miliarde de dolari.
Cumulat, cele trei companii au generat un profit de peste 400 de milioane de dolari în fiecare zi a trimestrului.
Gospodarenco atrage însă atenția că o parte considerabilă a câștigurilor se formează în sectorul rafinării. Marathon Petroleum, Valero și Phillips 66 au raportat împreună profituri de 12,6 miliarde de dolari în același trimestru.
Marja de rafinare a companiei Marathon Petroleum a urcat de la 17,58 la 36,33 de dolari pentru un baril, iar acțiunile celor trei companii s-au apreciat cu 75–110% de la începutul anului.
„Aici se formează, de fapt, renta: nu în a scoate petrolul din pământ, ci în a-l transforma în motorină, într-o lume care nu mai are destule rafinării”, explică expertul.
O altă categorie care profită de actuala situație este cea a proprietarilor de petroliere. Rutele de transport s-au lungit, numărul navelor disponibile s-a redus, iar închirierea unui petrolier mare a ajuns să coste peste 180.000 de dolari pe zi, în comparație cu un cost de operare de aproximativ 18.000 de dolari. Diferența este de zece ori mai mare.
În aceste condiții, discuția despre reducerea accizelor rămâne importantă, dar este secundară, consideră Gospodarenco. Acciza determină doar cât din povară este preluată de bugetul public, nu și unde ajung profiturile generate de prețurile mari.
Acestea se formează pe piețele internaționale de rafinare și transport maritim, asupra cărora Republica Moldova nu are influență. Din acest motiv, expertul consideră că securitatea aprovizionării și diversificarea surselor ar trebui să conteze mai mult decât subvenționarea prețurilor.