Piaţa este locul unde se întâlnesc diferite componente ale economiei pentru a crea anumite realităţi şi circumstanţe, determinând astfel anumite comportamente de consum, economisire şi investiţie.
Piaţa nu este un mediu lipsit de riscuri, iar cu cât riscurile asumate sunt mai mari, cu atât câştigurile puse în joc sunt mai semnificative. Iar dacă cineva are de câştigat, cu siguranţă există cineva care pierde.
Dacă e să ne referim la sectorul bancar, cea mai relevantă componentă a riscului de piaţă este riscul ratei de dobândă, determinat la rândul său de riscul inflaţionist şi cel valutar.
Cele mai multe cărţi de management bancar, vorbesc despre riscul ratei dobânzii din perspectiva băncilor. În această accepţiune, riscul ratei de dobândă este riscul înregistrării de pierderi sau nerealizării profiturilor estimate, risc ce apare în urma fluctuaţiilor ratei dobânzii pe piaţă. În acest articol vom încerca însă să vorbim despre riscul ratei de dobândă din perspectiva clienţilor băncii.
În continuare, vom prezenta două exemple concrete, prin care vom vedea cum influenţează variaţia cursului de schimb şi variaţia preţurilor de consum asupra dobânzilor reale ce trebuie să fie achitate sau primite de către clienţii băncii.
I caz. În luna octombrie 2008, un client a contractat un credit în valoare de 1000 de euro pe un termen de 4 ani şi în condiţiile unei rate de dobândă fixe de 8% anual. Clientul va trebui să achite anual 80 euro drept dobândă sau 320 euro pentru 4 ani.
Având în vedere că, cursul mediu de schimb este:
rezultă că suma reală pe care o va achita clientul, luând în considerare evoluţia cursului, va fi de:
În total, vom avea o dobândă reală de 343,5 euro sau cu 23,5 euro mai mult decât dobânda nominală. Adică, clientul va scoate din buzunar 320 de euro pentru achitarea dobânzii, dar având în vedere că cursul de schimb creşte, aceşti 320 de euro, timp de 4 ani, vor valora mai mult decât în anul 2008, când a fost contractat creditul.
Astfel, în acest caz, cursul a evoluat în defavoarea clientului băncii. Altfel spus, dacă leul moldovenesc se depreciază, adică cursul leu/euro creşte, atunci clientul are de plătit o dobândă mai mare. Adică, va trebui să plătească mai mulţi lei pentru serviciul datoriei contractate în valută.
Şi invers, dacă rata de schimb al leului moldovenesc în raport cu euro scade, atunci valoarea dobânzii pe care o plăteşte clientul băncii pentru un credit bancar în euro va fi mai mică.
Şi dacă e să revedem exemplul expus mai spus, cursul de schimb în ultimii 3 ani este în creştere faţă de cel înregistrat în primul an de creditare, ceea ce a determinat şi obţinerea unei dobânzi mai mari de plătit de către client.
În aceeaşi ordine de idei, trebuie să remarcăm multiplele avantaje pe care le prezintă creditele. Persoanele care apelează la credite îşi pot satisface anumite necesităţi, dorinţe sau chiar capricii în momente când nu dispun de banii lor proprii sau în perioade când ar putea obţine anumite bunuri sau servicii la preţuri mult mai reduse decât în alte perioade. De asemenea, dacă vorbim de persoane juridce, acestea pot contracta credite pentru a-şi lansa sau a-şi extinde afacerea, fără a rata oportunităţile şi timpul potrivit.
II caz. În luna octombrie 2008, un client a depus la o bancă comercială o sumă de 1000 de euro pe un termen de 3 ani şi în condiţiile unei rate de dobândă fixe de 4% anual. Astfel, banca trebuie să achite clientului anual o dobândă de 40 de euro, iar suma totală pe care o va primi clientul de la bancă va constitui 120 de euro.
Având în vedere că, rata inflaţiei a constituit:
rezultă că dobânda reală pe care clientul o va primi de la bancă va constitui:
În total, vom avea o dobândă reală de 107,7 euro.
În acest caz, preţurile au evoluat în defavoarea clientului băncii. Altfel spus, dacă preţurile cresc, atunci valoarea reală a dobânzii pe care o primeşte clientul băncii pentru banii depuşi va fi mai mică. Şi invers, dacă preţurile scad, atunci clientul beneficiază de o valoare reală a dobânzii mai mare.
Evident, trebuie să remarcăm faptul că, depunerea banilor în bancă este o alternativă mai bună decât ţinerea acestora la ciorap. Dacă e să vorbim despre beneficiile pentru client, atunci riscul devalorizării banilor economisiţi este minimizat de către bancă prin plata dobânzii pentru banii depuşi. De exemplu, acei 1000 de euro, dacă nu erau depuşi la bancă, atunci în octombrie 2010 ar fi avut valoarea de 857 euro, dar punându-i la bancă deponentul nu a pierdut 147 euro (1000-857), ci doar circa 39 de euro din valoarea banilor economisiţi..
Dacă este să vorbim despre beneficiile macroeconomice ale depozitelor bancare, atunci este de menţionat faptul că depozitele reprezintă sursa de bază pentru bănci din care acestea oferă credite, iar sursele de creditare sunt importante pentru investiţii şi dinamica activităţii economice în general.
Banca comercială este un agent economic ca toţi ceilalţi. Astfel, scopul acesteia este de a-şi maximiza profitul sau valoarea de piaţă. Băncile comerciale vor avea mereu grijă să ajusteze ratele de dobândă astfel încât să nu piardă. În exemplele de mai sus nu este însă vorba de vreo schimbare a ratei de dobândă sub influenţa instituţiei bancare, ci de schimbarea dobânzii de primit şi de plătit, sub influenţa unor „fenomene economice naturale”, dacă pot să le zic aşa, cum sunt inflaţia şi evoluţia cursurilor valutare. Banii au valoare, dar nu este aceeaşi valoare în timp.
Autor: Daniela Dermengi