Vitalie Corniciuc (KPMG Moldova): Băncile au evoluat foarte mult în ultimii ani în ceea ce ţine de raportarea financiară, mai ales după 2012

În continuare vă prezentăm un interviu acordat în exclusivitate site-ului financiar-bancar bancamea.md de către Vitalie Corniciuc, ACCA; Audit Manager în cadrul KPMG Moldova. În cadrul interviului veți descoperi ce reprezintă de fapt un audit bancar, care este relația unui auditor cu bancherii, care este rolul BNM în activitatea aceasta și cum este privit sectorul bancar din Moldova dintr-un unghi mai specific, cel al auditorului bancar.

- Bună ziua dl Vitalie, Dvs. activați în cadrul companiei internaționale KPMG de mai bine de 6 ani. Vă specializați în auditul bancar. Descrie-ți vă rog cititorilor noștri ce înseamnă de fapt auditul bancar? Care sunt principalele direcții/elemente ale activității Dvs.? Cum decurge procesul de auditare?

- Bună ziua tuturor cititorilor site-ului bancamea.md. În primul rând vreau să vă mulțumesc pentru oportunitatea de a vă acorda acest interviu. Cel mai important document financiar pe care îl produc băncile, dar şi alte entităţi, sunt situaţiile financiare anuale care includ cele mai importante informaţii cu privire la poziţia şi la performanţa lor financiară. Auditul bancar, ca orice alt audit financiar, este o formă de asigurare pentru utilizatorii rapoartelor financiare că informaţiile conţinute în acestea prezintă veridic situaţia financiară a băncii. Dacă în cazul unei entităţi comerciale, numărul utilizatorilor situaţiilor financiare se limitează la acţionari și poate câţiva creditori sau clienți mari, în cazul băncilor, numărul utilizatorilor este extins (acţionari, instituţii financiare internaţionale, bănci corespondente, deponenţi/debitori, autorităţi publice şi, nu în ultimul rând, Banca Naţională a Moldovei). Toţi aceşti utilizatori ai informaţiilor financiare iau diverse decizii în baza rapoartelor pe care le publică băncile. De aceea, fiecare dintre ei are nevoie de un confort suplimentar că deciziile pe care le ia să fie bazate pe cifre şi pe informaţii veridice.

În acest context, scopul auditului este să confirme că rapoartele financiare ale băncilor prezintă fidel poziţia şi performanţa lor financiară în conformitate cu standardele contabile/ de raportare financiară acceptate (pentru Moldova – Standardele Internaţionale de Raportare Financiară).

- Care este scopul auditului? Depistarea erorilor și a fraudei sau prevenirea lor?

- Standardele Internaţionale de Audit, aplicabile şi în Republica Moldova, spun că scopul auditului este de a oferi utilizatorilor situaţiilor financiare o asigurare rezonabilă că aceste situaţii financiare nu conţin denaturări semnificative datorită fraudei sau erorii.

Pentru a vă răspunde la partea a doua a întrebării, aş vrea mai întâi să clarificăm pentru cititori diferenţa între fraudă şi eroare. Ambele conduc la denaturarea situaţiilor financiare. Factorul care face diferenţa între fraudă şi eroare este măsura în care acţiunea ce a stat la baza denaturării situaţiilor financiare a fost intenţionată sau neintenţionată. Altfel spus, eroarea este neintenţionată, frauda – intenţionată.

Un auditor care efectuează un audit în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit este responsabil să obţină o asigurare rezonabilă cu privire la faptul că situaţiile financiare, în ansamblu, nu conţin denaturări semnificative ca rezultat al fraudei sau al erorii. Depistarea şi prevenirea fraudelor şi a erorilor sunt în responsabilitatea conducerii băncilor sau a companiilor, auditorul este responsabil să evalueze impactul acestora (dacă este cazul), asupra situaţiilor financiare. În acest scop, standardele de audit descriu procedurile care trebuie efectuate şi alte cerinţe, cum ar fi scepticismul profesional, de care auditorii trebuie să dea dovadă în cadrul misiunii de audit. Aceleași Standarde Internaţionale de Audit admit că există anumite limitări inerente ale unui audit şi că fraudele sau erorile ar putea să nu fie depistate, chiar dacă auditul este efectuat corespunzător. Acest lucru se poate întâmpla, de exemplu, când există complicitate între cei care au iniţiat o fraudă sau când aceasta este structurată atât de complex încât devine foarte dificil să fie descoperită.

- Băncile comerciale sunt obligate să publice pe pagina web raportul de audit. Care sunt mesajele principale pe care trebuie să le înțeleagă un simplu client al băncii citind și analizând raportul de audit?

- Într-adevăr băncile licenţiate în Republica Moldova sunt obligate să îşi publice situaţiile financiare anuale însoţite de raportul auditorului independent. Un raport de audit conform Standardelor Internaţionale de Audit are o formă standard şi conţine câteva paragrafe, cele mai importante fiind cele cu privire la banca auditată, aria de aplicabilitate a auditului, responsabilitatea conducerii, responsabilitatea auditorului şi opinia auditorului. De fapt, opinia auditorului este cel mai important paragraf pentru utilizatorii rapoartelor, deoarece anume în acest paragraf se menţionează dacă situaţiile financiare sunt conforme cu standardele de raportare şi dacă exprimă fidel poziţia şi performanţa financiară a băncii.

Există 4 tipuri de opinii de audit:

Cea mai des întâlnită şi cea mai „bună” opinie este opinia standard, sau cum îi mai spunem noi – opinie curată sau opinie necalificată (atenţie să nu fiţi induşi în eroare de termenul „necalificat”). Un simplu utilizator citind această opinie trebuie să înţeleagă că situaţiile financiare ale băncii reflectă corect poziţia şi performanţa sa financiară. Acest tip de opinie este cel mai scurt şi conţine o formulare de genul „în opinia noastră situaţiile financiare anexate prezintă fidel, în toate aspectele semnificative poziţia şi performanţa financiară a băncii.”

Un alt tip de opinie, care poate fi întâlnit şi la băncile din Republica Moldova, este opinia cu rezerve sau opinia calificată. Cu un astfel de tip de opinie trebuie de înţeles că situaţiile financiare ale băncii prezintă corect poziţia şi performanţa financiară, cu excepţia celor menţionate de auditor în paragrafele cu rezerve. Cu alte cuvinte, există anumite aspecte din activitatea băncii, pentru care auditorul fie nu a primit dovezi suficiente şi adecvate pentru a putea concluziona asupra aspectelor respective, fie a concluzionat că există erori sau abateri legate de acele aspecte. Astfel de opinii ar trebui să trezească un anumit grad de îngrijorare din partea utilizatorilor situaţiilor financiare ale băncilor.

Ultimele 2 tipuri de opinii sunt „opinia adversă” şi „refuzul de a exprima o opinie” care sunt foarte rar întâlnite şi arată că situaţiile financiare ale băncilor sunt greşite iar efectul acestor greșeli este pervaziv (afectează situațiile financiare în totalitatea lor) sau auditorul nu a putut obţine dovezi suficiente pentru a putea să îşi formeze o opinie asupra situaţiilor financiare, în ansamblu. Dacă cei curioşi vor răsfoi pe site-urile băncilor pot găsi şi astfel de opinii.

- Auditul bancar în Republica Moldova se deosebește radical de cel practicat în statele UE sau SUA? Țările vecine? Care sunt specificurile auditului bancar în țara noastră?

- În ţara noastră auditul este desfăşurat conform Standardelor Internaţionale de Audit, care sunt utilizate de majoritatea ţărilor europene şi chiar din lume. SUA au standardele lor de audit, care însă au multe tangenţe cu cele internaţionale. Astfel, putem spune că în Moldova este asigurat un cadru conceptual de desfăşurare al auditului similar cu cel european. Diferenţa este dată de specificul pieţei bancare de la noi care, deşi este mult mai puţin sofisticată din punct de vedere al instrumentelor financiare utilizate decât cea a ţărilor europene, are anumite riscuri care trebuie considerate în mod specific de către auditori. Să nu uităm aici şi de rolul esenţial pe care îl are Banca Naţională a Moldovei care, deşi nu poate interveni în cerinţele standardelor de audit, setează regulile de joc pentru bănci, dar şi pentru auditorii bancari, astfel că suntem obligaţi să ţinem cont de ele.

- Dacă să vorbim din punct de vedere al legislației? Care sunt punctele forte și care sunt neajunsurile la etapa actuală? Ce obstacole legale întâlniți în activitatea de zi cu zi?

- Legislaţia în domeniul auditului este destul de bună pentru piaţa existentă în Republica Moldova, mai ales în ceea ce ţine de bănci. Există Ministerul de Finanţe care supraveghează activitatea de audit, în general, şi Banca Naţională a Moldovei în tot ce ţine de auditul instituţiilor financiare, inclusiv licenţierea auditorilor. În practica mea de peste 6 ani, nu am întâlnit bariere de ordin legislativ în desfăşurarea activităţii. Ca în orice domeniu, există anumite deficienţe, dar acestea se rezolvă pe măsură ce apar.

- De-a lungul anilor ați auditat multiple bănci din țara noastră, probabil și bănci mari, și bănci mai mici. Ați putea să dați nume și să caracterizați experiența cu acestea? Diferă auditul la o instituție mare de una mai mică? Prin ce anume?

- Într-adevăr de-a lungul anilor am fost implicat în auditarea a mai multor bănci, cred că în jur de 10, unele fiind foarte mici, altele fiind cele mai mari. Experienţa este unică cu fiecare dintre ele. La fiecare etapă am privit cu ochi diferiţi auditul, îmi aduc aminte anul 2008 când eram asistent şi eram responsabil de verificarea creditelor la o bancă mică, dar destul de riscantă. Acum probabil aş verifica altfel acel portofoliu. Cum vă spuneam, deşi piaţa bancară de la noi pare puţin sofisticată din punct de vedere al instrumentelor financiare, iar auditul ar trebui să fie relativ simplu, nu este chiar aşa deoarece fiecare bancă îşi are aspectele ei riscante pe care auditorii ar trebui să se concentreze. În efectuarea auditului, auditorii se raportează la un anumit prag de materialitate setat de ei (o sumă care ne ajută să determinăm care cifre sunt semnificative şi care nu). Cu cât este mai mică banca, cu atât şi această sumă este mai mică, astfel că volumul verificărilor nu scade dacă banca este mică. Ce poate fi diferit între auditarea unei bănci mari şi a uneia mici este că băncile mari de la noi efectuează un set de operaţiuni mai complexe decât cele mici (de ex. factoring, cambii, unele instrumente derivate etc.), iar acest lucru necesită cunoştinţe şi un efort suplimentar. Băncile de la noi au evoluat foarte mult în ultimii ani în ceea ce ţine de raportarea financiară, mai ales după ce din 2012 tot sistemul bancar a trecut la Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS). Asta a impus şi auditorii să fie mai riguroşi, mai tehnici şi mai specifici. Dacă acum câţiva ani, multe noţiuni din IFRS erau destul de abstracte pentru bănci şi era relativ uşor să demonstrezi nişte provizioane adiţionale, în ultimii ani discuţiile au devenit foarte tehnice şi profesioniste.

- Care a fost cel mai complex și dificil audit pe care l-ați efectuat Dvs. împreună cu echipa KPMG?

- Deşi mai sus nu am vrut să vă dau nume, aici probabil o sa mă las convins. Cel mai dificil audit pentru mine a fost la Investprivatbank, aveam puţină experienţă atunci şi a fost un fel de Rubicon pentru mine. Cele mai complexe audituri cred că abia urmează, ele vor fi legate de 2 din cele mai mari bănci din Moldova cu care am început colaborarea anul acesta.

- În calitate de auditor, cum sunteți întâmpinați de către reprezentanții băncilor? Vă primesc cu brațele deschise? Care este atitudinea bancherilor față de meseria voastră?

- În contextul în care vă spuneam că băncile au progresat foarte mult în tot ce ţine de raportarea financiară, au crescut şi exigenţele faţă de auditori. Pot spune că atitudinea reprezentaţilor băncilor s-a schimbat foarte mult în bine de la an la an. Dacă înainte eram priviţi că simpli revizori, treptat băncile au început să înţeleagă că noi, chiar dacă găsim anumite ajustări şi propunem modificări în rapoartele financiare ale băncilor, acestea au menirea să îi ajute. La fel, băncile apreciază foarte mult când noi putem să îi consultăm pe diferite aspecte financiare, fiscale, de gestiune a riscurilor etc. Astfel, dacă reușeşti să stabileşti o relaţie bazată pe încredere şi profesionalism, relaţia bancă-auditor este foarte bună şi lucrativă, iar divergenţele care mai apar se soluţionează într-un mod adecvat.

- Dacă ați fi să caracterizați sectorul bancar din Republica Moldova în 3 cuvinte, care ar fi acestea din perspectiva unui auditor?

- Creştere. Dezvoltare. Mister. (ca să fac referire la spotul de promovare a Republicii Moldova)

- Sectorul bancar se confruntă cu o serie de evenimente neplăcute legate de transparența acționarilor, tranzacții dubioase cu acțiuni, atacuri raider etc. Cum influențează aceste evenimente activitatea Dvs.?

- Din păcate, ultimii doi ani, cele mai multe discuţii în jurul băncilor au loc anume în acest context de lipsă de transparenţă a structurii acţionarilor, scheme, atacuri raider etc. şi nu de performanţele sau tendinţele de dezvoltare a sectorului bancar. Deşi sunt multe bănci care îşi văd de treabă şi se dezvoltă lansând produse şi servicii noi, aceste ştiri parcă se pierd între ştirile legate de scandaluri şi de raideri. Aceste lucruri nu sunt în beneficiul nimănui, poate doar a unui grup restrâns de persoane care alimentează această situaţie. Ceea ce ţine de auditori, suntem şi noi afectaţi într-o anumită măsură. Auditul situaţiilor financiare este adresat, în primul rând acţionarilor băncilor. Deşi în mod operaţional noi nu interacţionăm cu ei, ci doar cu managementul băncii, rapoartele noastre sunt adresate către acţionari, în ansamblu. Astfel, devine important să știi cine sunt ei. În acest sens, noi efectuăm anumite proceduri în faza de acceptare a clienţilor care sunt menite să identifice cine sunt acţionarii.

- Dvs. sunteți auditor licențiat de către Banca Națională a Moldovei. Care sunt cerințele de calificare pentru aceasta? Spuneți-ne care este rolul BNM în activitatea pe care o desfășurați? (traininguri, cursuri, întâlniri, schimb de experiență/informații etc.)

- Pentru a putea desfăşura un audit al unei instituţii financiare din Republica Moldova, este nevoie ca auditorul-persoana fizică să deţină un certificat de calificare. Acesta din urmă se poate obţine prin susţinerea unui examen oral la Banca Naţională a Moldovei. Cerinţele sunt ca mai întâi să deţii certificatul de calificare al auditorului emis de către Ministerul Finanţelor, pentru auditul general, să ai studii superioare şi un cazier judiciar curat, apoi trebuie să iai peste 7 din 10 la examenul de la BNM. În afară de funcţia de licenţiere din partea BNM, în ultimii ani s-a conturat o relaţie mult mai aprofundată între Banca Naţională a Moldovei şi auditori. Astfel, participăm la diverse întâlniri şi discuţii la care comunicăm Băncii Naţionale despre rezultatele auditului, despre riscurile identificate şi alte aspecte importante identificate de noi. La fel, şi BNM-ul ne comunică dacă sunt anumite aspecte la care noi ar trebui să atragem mai mult atenţia. Apreciez relaţia cu Banca Naţională a Moldovei ca una dinamică şi constructivă.

- La final vă rugăm să transmiteți un mesaj cititorilor noștri.

- Vreau să încurajez vizitatorii site-ului bancamea.md să vă urmărească în continuare, inclusiv prin instalarea aplicaţiei pe telefon. Vouă vă doresc să aveţi cât mai mulţi vizitatori şi să deveniţi principala sursă de informare a publicului privind noutăţile din sistemul bancar. Iar tuturor utilizatorilor serviciilor şi informaţiilor bancare, le doresc doar ştiri pozitive legate de bănci, informaţii veridice şi rapoarte financiare corecte. Vă mulțumesc!

- Și noi vă mulțumim pentru interviu!