(grafic) Rata rezervelor obligatorii – evoluţia şi impactul asupra inflaţiei

Sursa foto: bancamea.md

Banca Naţională poate influenţa prin deciziile sale de politică monetară ratele de dobândă stabilite de bănci, ţintind astfel inflaţia. Deciziile de politică monetară se referă în principal la jonglarea cu două instrumente de politică monetară – rata de bază aplicată la principalele operaţiuni de politică monetară pe termen scurt şi norma rezervelor obligatorii din mijloacele atrase în lei moldoveneşti şi în valută străină. Dacă rata de bază acţionează asupra „preţului” cu care băncile îşi vor vinde resursele (rata de dobândă la credite), atunci rata rezervelor obligatorii (RRO) influenţează asupra „preţului” plătit pentru resursele atrase (rata de dobândă la depozite).

În condiţiile în care se decide majorarea RRO, se mizează pe o creştere a ratei de dobândă la depozite şi respectiv pe o creştere a economisirii; deci pe o scădere a inflaţiei, care nu este alimentată de consum. Din evoluţia corelată a RRO şi ratei inflaţiei înregistrate în Republica Moldova în ultimii şase ani se poate observa impactul deciziilor de politică monetară asupra preţurilor.

În iulie 2008, BNM a intervenit prin creşterea RRO de la 16% la 21% şi ulterior, în august 2008, la 22%. Aceste decizii au fost argumentate de necesitatea temperării presiunilor inflaţioniste create de scumpirea produselor alimentare, majorarea tarifelor la resursele energetice, dar şi de lichidităţile care suprasaturează piaţa financiară internă.

Rata inflaţiei a început să scadă considerabil de la mijlocul anului 2008, atingând valori negative în anul 2009, când s-a înregistrat o stagflaţie anuală. Luând în considerare această aterizare dură a economiei, generată de criza financiară internaţională, BNM a reacţionat prin reducerea graduală a ratei rezervelor obligatorii. Până la sfârşitul anului 2008, RRO a fost redusă până la 19%, iar spre finele anului 2009 a ajuns la 8%.

Deciziile de politică monetară din anul 2009 au fost argumentate de necesitatea majorării lichidităţilor sistemului bancar în condiţiile restrângerii activităţii de creditare a băncilor. În prima jumătate a anului 2009, RRO a fost 17,5%. Pe parcursul lunilor iunie-septembrie 2009, pentru a nu admite adâncirea recesiunii şi pentru a restabili funcţionarea normală a pieţei de credit, BNM, concomitent cu diminuarea ratei de bază, de patru ori a decis micşorarea RRO.

Pe parcursul anului 2010, RRO a fost menţinută la nivelul de 8%, iar în anul 2011 – aceasta a fost majorată în 3 trepte – de la 8 la 11% şi în iunie 2011 – la 14%, rată care este menţinută până în prezent. În atare condiţii, rata inflaţiei a înregistrat o evoluţie lunară stabilă, fără fluctuaţii şi schimbări semnificative.

Actualmente, în condiţiile în care persistă presiuni proinflaţioniste din partea preţurilor reglementate şi deprecierii monedei naţionale, se mizează pe o reducere a masei monetare introduse în economie prin creditele băncilor comerciale. Astfel, recentele decizii de politică monetară au vizat majorarea ratei de bază, nivelul ratei rezervelor obligatorii rămânând neschimbat.

În teoria economică se consideră că rata rezervelor obligatorii este un instrument cu un impact asupra ratei inflaţiei mai fin decât cel al ratei de bază. Deciziile privind modificarea RRO pot avea impact negativ asupra lichidităţii băncilor comerciale şi le pot afecta situaţia financiară, de aceea ele trebuie dozate şi bine cântărite. Stimularea economisirii poate veni şi de pe partea de manevră cu rata de bază, dacă aceasta reuşeşte să crească ratele de dobândă la creditele acordate de bănci. Scumpirea creditelor poate genera rate de dobândă mai înalte pentru economiile bancare.

Autor: Daniela Dermengi